Unde altundeva mai multă tihnă în rugăciune și zăbovire pentru pomenirea celor adormiți întru Domnul, dacă nu în biserica în care ai primit taina Sfântului Botez. Aici a venit, la un an de la mutarea la cele veșnice a părintelui său, Nicolae, și Preasfințitul Părinte Episcop Ioachim Băcăuanul. Lăcașul de cult din Stănița a devenit astăzi, ”pentru o jumătate de zi”, cum a precizat ierarhul, Centrul eparhial al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului. Pentru că, la ceas de rugă, i-au fost alături membrii familiei mici, maica stareță Iosefina de la Mănăstirea Varatic, ieromonahi și preoți, credincioși din diferite zone ale țării, precum și membri ai ”familiei mari”, cum îi definește Preasfinția Sa pe cei care susțin și se implică în bunul mers al Eparhiei Romanului și Bacăului, preoții consilieri, inspectori, protopopi. Vizibil afectat și profund implicat în acest moment de rememorare a celor care l-au dăruit acestui pământ spre a sluji cu timp și fără timp în Biserica lui Hristos, Preasfinția Sa a oficiat o slujbă de pomenire, în cadrul căreia, alături de părinții săi duhovnicești mutați la cele veșnice, au fost pomeniți și părinții trupești. Pe buzele ierarhului au revenit nume consacrate ale vieții duhovnicești moldave, părintele Ioanichie, părintele Cleopa, ieroschimonahul Paisie și alții, dimpreună cu marii săi dascăli întru teologia universitară, precum părintele Dumitru Stăniloae ori profesorul Olivier Clement. Un șirag de nume binecuvântate ale spiritualității românești și universale, deopotrivă, mărgăritare ale Ortodoxiei, care, fiecare, în felul său, a marcat implacabil destinul episcopului ce astăzi păstorește una dintre cele mai vechi și emblematice eparhii ale țării. La sfârșitul slujbei, Preasfinția Sa a ținut și un scurt cuvânt de învățătură. ”Ce-ar mai fi de adăugat acum, după Dumnezeiasca Liturghie, când am trăit laolaltă, în comuniune, aceste momente de rugăciune pentru cei vii și pentru cei adormiți pe care îi purtăm fiecare în inimile și sufletele noastre”, a precizat ierarhul, care, mulțumind celor ce i-au fost alături, a adresat și un îndemn: ”În casa fiecărui creștin, chipurile părinților ce i-au dat viață ar trebui să fie adevărate icoane, alături de părinții duhovnici”. Ziua de prăznuire a Sfinților Ierarhi Atanasie și Chiril s-a încheiat la cimitirul din Stănița, acolo unde își dorm somnul de veci părinții trupești ai Preasfinției Sale. Cunoscut, apreciat și iubit în satul natal, ca de altfel în întreaga Eparhie, înainte de a pleca, ierarhul s-a perindat prin cimitir, așa cum i-a obișnuit pe credincioșii zonei, zăbovind la mormintele altor creștini mutați la cele veșnice și rugându-se alături de familile acestora la căpătâiul lor.