Când țara te cheamă...

Bătrânii României adesea povesteau

Cum fii țării noastre pământu-și apărau.

Când trâmbița sau goarna sunau asurzitor

Știau că țara-i cheamă să-i vină-n ajutor.

 

Refren

O, Doamne Sfinte, 

Adu-ți aminte

De țara mea.

Tu o îngrădește

Și o ocrotește, 

Cu iubirea Ta.

 

Lăsau plugul în brazdă și boii înjugați,

Luau arma în mână și deveneau soldați.

Copiii cu bătrânii și avutul lor puțin

Erau lăsați în seama propriului destin.

 

Refren

 

Așa cum apa trece, dar pietrele rămân,

Tot astfel și pământul e-al neamului român.

Sunt câteva milenii de când Cel Sfânt l-a dat

Și douăzeci de veacuri de când ne-am creștinat.

 

Refren

 

Aici Ștefan cel Mare, Atletul lui Hristos,

Cu Basarab Întâiul și Radu cel Frumos

Au devenit simboluri și, după cum se știe,

Zideau, după o luptă, sălaș de Liturghie.

 

Refren

 

Am fost călcați adesea de numeroși dușmani,

Apoi siliți la dajdii (biruri), plătindu-le mulți ani,

Treceau prin foc și pară, prin lipsuri și nevoi

Și mulți mureau în lupte, dar deveneau eroi.

 

Refren

 

Acele timpuri grele sunt astăzi amintiri,

Dar amintiri plăcute din care te inspiri.

Sunt stele luminoase în sferele cerești,

Care-ți arată calea atunci când rătăcești.

 

Refren

 

*Roman, 04 ianuarie 2026