Bătrânii României adesea povesteau
Cum fii țării noastre pământu-și apărau.
Când trâmbița sau goarna sunau asurzitor
Știau că țara-i cheamă să-i vină-n ajutor.
Refren
O, Doamne Sfinte,
Adu-ți aminte
De țara mea.
Tu o îngrădește
Și o ocrotește,
Cu iubirea Ta.
Lăsau plugul în brazdă și boii înjugați,
Luau arma în mână și deveneau soldați.
Copiii cu bătrânii și avutul lor puțin
Erau lăsați în seama propriului destin.
Refren
Așa cum apa trece, dar pietrele rămân,
Tot astfel și pământul e-al neamului român.
Sunt câteva milenii de când Cel Sfânt l-a dat
Și douăzeci de veacuri de când ne-am creștinat.
Refren
Aici Ștefan cel Mare, Atletul lui Hristos,
Cu Basarab Întâiul și Radu cel Frumos
Au devenit simboluri și, după cum se știe,
Zideau, după o luptă, sălaș de Liturghie.
Refren
Am fost călcați adesea de numeroși dușmani,
Apoi siliți la dajdii (biruri), plătindu-le mulți ani,
Treceau prin foc și pară, prin lipsuri și nevoi
Și mulți mureau în lupte, dar deveneau eroi.
Refren
Acele timpuri grele sunt astăzi amintiri,
Dar amintiri plăcute din care te inspiri.
Sunt stele luminoase în sferele cerești,
Care-ți arată calea atunci când rătăcești.
Refren
*Roman, 04 ianuarie 2026



