Ca urmare a atacurilor asupra manualelor de Religie Ortodoxă, considerate de unele asociații umaniste „instrumente de îndoctrinare religioasă”, Patriarhia Română a făcut următoarele precizări, pentru ca opinia publică să înțeleagă adevărul „ASUR, care își arogă în mod discutabil calitatea de reprezentant al societății civile, deformează în mod constant realitatea și promovează intoleranța față de religie prin reluarea obsesivă la începutul fiecărui an școlar a atacurilor la adresa manualelor de religie.
În acest sens, este de remarcat faptul că din catalogul celor 45 de manuale de religie, aprobate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, ASUR se referă constant numai la cele 18 manuale care aparțin cultului creștin-ortodox, prin scoaterea din context a unor enunțuri, la care sunt asociate concluzii tendențioase.
De menționat faptul că ASUR este preocupată an de an de manualele de religie ortodoxă, nu de filmele și producțiile media care promovează violența, degradarea umană și agresiunea fizică și psihică asupra copiilor. Așadar, este surprinzător că ASUR are totdeauna ca țintă manualele ortodoxe, ca și cînd aceasta nu ar avea la bază aceeași Biblie pe care o folosesc și confesiunile creștine occidentale. În plus, campania ASUR împotriva manualelor de religie, nu este una compatibilă cu spiritualitatea poporului român, ci reprezintă mai degrabă o atitudine de import care prinde rădăcini doar în sufletele celor marcați de propaganda atee din anii regimului comunist. (...)
Ceea ce ignoră ASUR este faptul că manualele de religie nu pot dezvolta o educație religioasă care evidențiază numai libertatea omului, fără a accentua și responsabilitatea acestuia în societate. De altfel, ideea de sancționare a faptelor rele este comună tuturor societăților, inclusiv celor seculare, laicizate, în care faptele reprobabile sunt pedepsite de justiție. (...)
În același timp, trebuie menționat faptul că cei mai mulți dintre autorii manualelor de religie sunt ei înșiși părinți care își iubesc copiii și îi educă în spiritul dragostei față de Dumnezeu și semeni, al libertății, dreptății și responsabilității în societate. Biserica adaptează limbajul ei pedagogic la nivelul copiilor fără însă a trăda conținutul Sfintei Scripturi și fără a uita că scopul vieții omului pe pământ este cunoașterea binecuvântării lui Dumnezeu în lumea aceasta și dobîndirea vieții eterne cerești. De aceea, ora de religie are tocmai menirea de a nu închide orizontul uman în sfera biologicului terestru, trecător, ci de a promova libertatea sufletului pentru comuniunea de iubire eternă. (...)
De asemenea, ASUR echivalează educația religioasă cu îndoctrinarea, pentru a o discredita și înlocui cu ideologia umanismului ateu antireligios. Or, într-o lume caracterizată de o tot mai mare diversitate etnică și religioasă, educația religioasă promovează cunoașterea propriei identități, spre a fi apt pentru dialog cu alte culturi, credințe și convingeri religioase, pentru a conviețui și coopera într-o societate pluralistă, după cum arată și existența Consiliului Consultativ al Cultelor din Romînia. (...)
Rolul religiei la vârstele mici este recunoscut și susținut la nivel internațional de teoreticienii și practicienii din domeniul educației, care evidențiază importanța educației religioase în formarea propriei identități a elevilor, ca premisă pentru formarea unei personalități armonioase, aspectele legate de credințe și convingeri fiind un element important al respectivului demers.
De fapt, problema ASUR nu este atît calitatea manualelor de religie, ci prezența orei de religie în școli și poate (…) chiar prezența lui Dumnezeu în viața oamenilor!
