Mai întâi, la data de 13 septembrie 2009, în contextul ridicării la rangul de arhiepiscopie a Eparhiei Romanului cu noua denumire de Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului, arhiereul vicar Ioachim Băcăuanul a fost numit episcop vicar, fiind martor, alături de ierarhul de pioasă amintire, arhiepiscopul Eftimie Luca, la momentul istoric ce a consemnat împlinirea a 600 de ani de misiune ecleziastică ortodoxă neîntreruptă în ținutul binecuvântat al Romanului.

Apoi, după cinci ani de la acest eveniment, la data de 16 decembrie 2014, pentru Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului s-a deschis o nouă filă de istorie în care s-au înscris fapte, gânduri, activităţi şi mai ales împliniri ale întâiului arhiepiscop ales de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să coordoneze destinele acestei de Dumnezeu păzite Eparhii, în care continuă lucrarea harică şi administrativă de mai bine de şase secole. La 4 ianuarie 2015, când noul chiriarh, Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Ioachim, era întronizat de către Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în prezenţa a 20 de ierarhi, membri ai Sfântului Sinod, veniţi din întreaga ţară, el păşea pe urmele celor 76 de arhierei ce au păstorit această eparhie şi s-au distins în activitatea lor arătând calităţi morale, intelectuale şi duhovniceşti.

În toată această perioadă, Arhiepiscopul Ioachim a lucrat continuu, implicându-se în multitudinea de activităţi pe care Centrul eparhial şi instituţiile aflate în subordine le-au propus şi pe care ierarhul le-a abordat mereu cu responsabilitate şi devotament, răspunzând totodată cu elocință și înțelepciune provocărilor timpului, fiind același pentru toți și diferit pentru fiecare, și, mai presus de toate, rămânând ceea ce și-a ales să fie: „smerit călugăr și urmaș al apostolilor”.

Monah de vocaţie, Înaltpreasfinţitul Părinte Ioachim, odată cu întoarcerea sa din Franţa în oaza de spiritualitate de la Catedrala arhiepiscopală „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Roman, şi-a continuat programul liturgic specific mănăstirilor nemţene Sihăstria și Bistrița în care şi-a început ucenicia la picioarele sfinților moldavi. Îndrăgind cântarea, de cele mai multe ori, se alătură, seara şi dimineaţa, în rândul fraţilor de la strană, dând glas stihirilor la Vecernie şi Utrenie pe notele psaltice ale Idiomelarelor lui Dimitrie Suceveanul, precum şi răspunsurilor antifonice la Sfânta Liturghie.

Plăcerea de a cânta la strană este şi un semn că apreciază pe cei ce se străduiesc să cânte bizantin, dar şi coral. De aceea a înfiinţat Corala „Paraschevi” a Catedralei din Roman şi a dat binecuvântarea pentru organizarea unor corale ale preoţilor din protopopiate: corala "Diaconia", a Catedralei arhiepiscopale, corala „Episcop Melchisedec” a Protopopiatului Bacău, corala „Ierotheos” a Protopopiatului Oneşti; corala „Theotokos” a Protopopiatului Moineşti, corala „Cosma Melodul” a Protopopiatului Buhuși, corala „Teodosie Atanasiu” a Protopopiatului Sascut,corala „Melozii Romanului” a Liceului Teologic „Episcop Melchisedec”, Roman, ş.a.

În perioada posturilor de peste an și în special a Postului Mare, e nelipsit de la sfintele slujbe, alăturându-se celor care în prima săptămână aleg să ajuneze desăvârşit în primele trei zile (uneori şi de luni până vineri, când IPS Sa slujeşte Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite), dar și celor care în Săptămâna Pătimirilor își încordează simțirea meditând la suferințele și Învierea lui Hristos, alcătuind apoftegme, poeme, stihuri sau cântări care înalță mintea și smeresc inima.

Aceeaşi vocaţie de monah îl determină să fie blând şi nepărtinitor cu toţi cei care vin  să-i ceară un sfat – monahi, preoţi sau credincioşi – pentru fiecare având pregătit un gând, o povaţă, toate ancorate în învăţătura Sfintei Scripturi, a Sfinţilor Părinţi şi a experienţei trăite personal alături de cuvioşi părinţi precum Paisie Olaru sau Cleopa Ilie, stareţul Ciprian Zaharia sau Patriarhul Teoctist.

Perioada petrecută în Occident şi-a pus şi ea amprenta asupra personalității complexe a ierarhului, conturându-i imaginea cu privire la rolul şi importanţa Ortodoxiei într-o lume secularizată. Experienţa monahului cu ştiinţă de carte care s-a confruntat cu provocările secularismului occidental l-a ajutat pe arhimandritul Ioachim să-şi structureze identitatea ca român şi creştin ortodox în spațiul pluralismului european, dar și să găsească soluții, ca ierarh,  la mutațiile apărute în viața cultural-religioasă a societății românești postdecembriste. Cu această experienţă a inițiat la Roman proiecte ce au vizat toate sectoarele administraţiei eparhiale:

1. Administrativ – încă de la numirea sa ca arhiereu vicar a efectuat vizite canonice în toate parohiile, ajungând până în cel mai îndepărtat cătun, pentru a cunoaşte activitatea preotului şi nevoile credincioşilor, îndrumând și binecuvântând misiunea pastorală în Eparhie;
2. Cultural – a reînfiinţat Revista „Cronica Romanului”, devenită din anul 2015 „Cronica Romanului şi Bacăului”; a organizat numeroase manifestări cultural-religioase; a întocmit slujba şi acatistul a 26 de sfinţi români; a scris 23 de cărţi al căror conținut divers arată preocupările intelectuale și convingerile teologice ale unei personalități preocupate de sensul vieții omului actual și de locul Bisericii în societate; a publicat peste 155 de articole în diferite reviste teologice; a modernizat și dinamizat modul de comunicare a evenimentelor cultural-religioase ale Eparhiei în Media bisericească și laică; a inițiat numeroase proiecte cultural-educaționale dedicate tinerilor și vârstnicilor; a dinamizat învățământul teologic eparhial;
3. Patrimoniu şi construcţii – a derulat proiectul privind construirea de biserici în satele în care acestea nu au existat; s-a implicat cu toată priceperea și ființa în construirea Catedralei „Înălţarea Domnului”, Bacău şi a altor edificii ecleziastice reprezentative din cele șase protopopiate; a inițiat proiecte edilitare aflate în desfășurare sau în curs de finalizare, cum ar fi: Palatul arhiepiscopal, Spitalul „Precista Mare” sau Casa „Sterian”; a reabilitat în incinta Centrului eparhial, urmând exemplul ilustrului său predecesor, Melchisedec Ștefănescu, Vilele „Triteanu” și Casa „Sf. Ierarh Dosoftei”, cărora se adaugă Croitoria „Cămașa lui Hristos”, Brutăria „Betleem”, Fabrica de lumânări „Sf. Fotini”, Depozitul de colportaj „Sf. Dionisie Exiguul” etc.;
4. Juridic – a iniţiat şi susţinut acţiunea de recuperare a terenurilor, pădurilor şi imobilelor aparţinând Bisericii;
5. Exarhat – a organizat cele peste 32 de aşezăminte monahale în care viețuiesc 459 monahi și monahii;
6. Canonic – a luptat pentru buna rânduială şi disciplină a clerului impunând rigoarea adecvată unui slujitor al altarului și a sfătuit și îndreptat părintește pe cei aflați în situații delicate;
7. Economic – a înfiinţat ateliere de croitorie, de confecţionat lumânări de cult, brutărie şi sector colportaj, care să aducă venituri şi să sprijine alte sectoare de activitate, inclusiv unități de cult aflate în zone misionare sau geografic defavorizate;
8. Social-filantropic – a reînfiinţat Fundaţia „Episcop Melchisedec” sub patronajul căreia funcţionează o serie de centre sociale cu scopul de a sprijini persoanele şi familiile aflate în dificultate, Grădinița de copii şi şcoala primară "Muşatinii" a înfiinţat Centrul rezidențial pentru persoane vârstnice de la Parohia Hârja, Centrul social-cultural „Sf. Cuvios Antipa” de la Iteşti, dar și alte centre sociale care vin în sprijinul tinerilor și vârstnicilor prin serviciile și programele acreditate sau prin oferirea de ajutoare materiale și financiare; s-a implicat în  stimularea tinerilor cu potențial intelectual, încurajând excelența, dar și în împiedicarea abandonului școlar, prin oferirea de burse sociale, în cadrul programului eparhial „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți!”; în anul 2020, în contextul epidemiei cu noul coronavirus, Ierarhul a inițiat programul eparhial „Cei din catedrale ajută spitale”, în vederea sprijinirii personalului medical și a instituțiilor spitalicești aflate pe raza administrativ-canonică a Eparhiei cu aparatură medicală și materiale de protecție.

Aceste frumoase realizări sunt tot atâtea direcții de activitate ce conturează portretul complex al Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Ioachim: un ierarh energic, bogat în înţelepciune, profund în gândire, dârz în apărarea credinţei şi a valorilor spirituale ale neamului din care se trage; încărcat de emoţie şi sensibilitate, ancorat în realitatea lumii şi a timpului pe care îl trăim, cu o vastă cultură ce-i permite să dea consistenţă cuvântului şi să se facă înţeles, dăruit de Dumnezeu cu har şi vocaţie, deplin slujitor, întru toate acestea desluşindu-se integră demnitatea de arhiereu.

La ceas aniversar, prilejuit de împlinirea a 21 de ani de arhierie, cu smerenie, în Sâmbăta Mare, în aşteptarea Învierii, noi, colaboratorii Înaltpreasfinției Sale, îi aducem gând de felicitare și aleasă prețuire, dorindu-i ani mulţi binecuvântaţi de Dumnezeu cu rodiri de slujire, urări de sănătate, bucurii sfinte şi împliniri în misiunea sacerdotală pe care Arhiereul Hristos i-a încredinţat-o!

Întru mulți și binecuvântați ani,

Înaltpreasfințite Părinte Ioachim!