În data de 2 decembrie 2019 s-au împlinit douăzeci și unu de ani de la trecerea la Domnul a Părintelui Cleopa – «Avvă» unic al spiritualităţii româneşti, cum l-a portretizat Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae.
„Îmi aduc aminte cu nostalgie şi de acele ieşiri prin poienile şi locurile izolate ale munţilor din jur. Uneori, vara, duminica, după Sfânta Liturghie, plecam împreună cu părintele prin codrii seculari care înconjurau ca o cetate bazinul Sihăstriei, pe care el îi cunoştea ca pe propria-i fiinţă. Hălăduiam prin locuri frecventate doar de fiarele sălbatice. Acolo ne învăţa despre legătura omului cu „zidirea lui Dumnezeu” şi ne povestea îndelung despre „descoperirea lui Dumnezeu din făpturi şi din firea lucrurilor”. Ne întorceam, uneori, noaptea târziu, când începea Utrenia de la miezul nopţii. În serile înstelate primeam o adevărată lecţie de astronomie. Era un bun cunoscător al cerului văzut şi nevăzut.Totdeauna simţeam cum se crea o stare de har în preajma acestui om deosebit. De la părintele Cleopa am înţeles că valoarea în faţa lui Dumnezeu nu se măsoară după funcţia pe care o avem în ordinea umană, ci după intensitatea dragostei şi sfinţenia vieţii``, amintește cu mult drag IPS Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului.
Născut în ţinutul Botoşanilor, Părintele Cleopa a văzut lumina zilei în 10 aprilie 1912, într-o familie cu zece copii, din care patru intră în viaţa monahală; crescut de mic în duhul Sfinţilor Părinţi de către un alt mare cuvios, Ieroschimonahul Paisie Olaru; învăţat cu rugăciunea şi cu răbdarea încă de la intrarea, de prima dată, pe poarta Sihăstriei; stăreţind peste Sihăstria Neamţului şi Slatina lui Lăpuşneanu în vremuri deosebit de grele, şi vieţuind în mănăstire 70 de ani, dintre care zece ani în pustia Munţilor Carpaţi, Arhimandritul Cleopa a ajuns la măsura părinţilor pustiului de odinioară.
Autodidact prin excelenţă, Părintele Cleopa a citit, pe când mergea cu oile pe munte, sute de cărţi din biblioteca Mănăstirii Neamţ, cărţi pe care, datorită darului primit de la Dumnezeu, le memora aproape în întregime. Zicea uneori:
„Aşa de dragi îmi erau cuvintele Sfinţilor Părinţi, încât tot ce citeam se întipărea în mintea mea, precum ai scrie cu degetul pe ceară”.
Este binecunoscut faptul că foarte des rostea citate şi pagini întregi din operele citite de-a lungul vieţii. De altfel, atunci când, prin anii 1948-1949, după tipărirea primelor patru volume din Filocalie, a venit în Sihăstria, Părintele Stăniloae a rămas profund impresionat cât de bine ştia pe dinafară Părintele Cleopa fragmente întregi din Filocalia care de-abia apăruse.
Ancorate adânc în Sfânta Scriptură, în Sfinţii Părinţi şi în Sfânta Tradiţie, cărţile şi predicile Părintelui Cleopa abundă în citate biblice şi patristice. Deseori spunea: „Aşa spune psalmistul; aşa zice Sfântul Isaac Sirul; aşa zicea stareţul meu Ioanichie Moroi; aşa zicea bătrânul meu; aşa făcea părintele cutare”.
Părintele Cleopa a avut o profundă trăire duhovnicească. Oriunde a fost trimis, a înnoit viaţa duhovnicească, punând în bună rânduială slujbele de zi şi de noapte şi Sfânta Liturghie, rânduind spovedanie săptămânală, şcoală monahală şi viaţă de obşte desăvârşită. Tocmai de aceea, cât timp a stăreţit la Slatina, Părintele Cleopa a fost însărcinat ca să mai aibă în subordine încă alte opt mănăstiri şi schituri, şi anume: Putna, Moldoviţa, Râşca, Sihăstria, Rarău, Sihla, Cămârzani şi Orata, toate nouă formând obştea „Sfântul Teodor Studitul”.
Smerenia sa era autentică. Adeseori se numea pe sine „cioban”, „hârb legat cu sârmă”, „Moşul Putregai” sau „Cleopa nemonahul”, dar aceste cuvinte ieşeau din inimă, nu de pe vârful buzelor. De câteva ori i s-a propus Părintelui Cleopa să fie ridicat la treapta arhieriei, însă de fiecare dată a refuzat, dorind mai degrabă smerenia vieţii de mănăstire, pe care a ales-o şi a iubit-o din tinereţe. Tocmai pentru aceasta, cei care aveau binecuvântatul prilej de a-i sta alături, aveau impresia că stau lângă un mare avvă din Patericul egiptean.
Cuvântul său era unul cu putere multă. Totdeauna când vorbea la biserică, la trapeză sau la chilia sa îi fascina pe ascultători. Cuvântul său era ascultat cu evlavie şi respectat. Astfel, vizita sa la Muntele Athos, în anul 1977, a constituit o revelaţie pentru călugării aghioriţi, care au avut atunci, pentru prima dată, posibilitatea să-i asculte cuvintele pline de har. Îndată după aceasta a fost solicitat să ţină un cuvânt şi în faţa arhiereilor din sinodul Greciei, statura sa duhovnicească impunându-se înaintea tuturor. Cine îşi poate închipui ce revărsare de har era atunci când se întâlnea Părintele Cleopa cu Părintele Stăniloae, cu Părintele Galeriu, cu poetul Ioan Alexandru sau cu alţi atâţia mari părinţi, care veneau la Sihăstria tocmai pentru a se întâlni cu sfinţia sa?
Cărţile Părintelui Cleopa, de predici, de apărare a credinţei ortodoxe, de învăţătură şi de poezii, 40 la număr, sunt scrise pe înţelesul tuturor şi pline de har şi de miere duhovnicească. Acest lucru reiese şi din numărul mare de exemplare tipărite până acum, dar şi din faptul că multe dintre ele sunt publicate în lumea întreagă în zece limbi, şi anume: engleză, franceză, greacă, italiană, rusă, sârbă, poloneză, finlandeză, arabă şi chineză. Însă, doar cel care citeşte opera întreagă a Părintelui Cleopa îi poate descoperi uriaşa personalitate şi poate vedea ce fapte minunate săvârşeşte şi astăzi cuvioşia sa.
Părintele Cleopa avea certitudinea plecării sale la Dumnezeu, şi n-am auzit de prea mulţi care să vorbească despre plecarea dincolo cu atâta bucurie, seninătate şi certitudine. Deseori zicea: „Mânca-v-ar raiul să vă mănânce! Aşa cum vă văd aici, aşa să vă văd în rai, în bucuria cea veşnică şi fără margini! Să vă văd în rai pe toţi! Doamne, fereşte, unul să nu rămână la munci, toţi să vă bucuraţi în grădinile raiului! Toţi. Dacă aş avea o traistă mare, v-aş băga pe toţi în ea şi v-aş duce în rai. Ştiţi voi cât de frumos este acolo!?...”
Numai cine a trăit toată viaţa în comuniune cu Dumnezeu îndrăzneşte să spună cuvintele acestea. De altfel, când auzi sau citeşti mărturii despre Părintele Cleopa de la cei care l-au cunoscut personal sau doar au auzit despre sfinţia sa, nu poţi decât să conştientizezi din cuvântul fiecăruia sfinţenia Părintelui Cleopa şi cât de minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi!
Tocmai de aceea, chilia-muzeu şi mormântul Părintelui Cleopa din cimitirul Sihăstriei, cel asemenea grădinii raiului, au devenit un loc de pelerinaj, marea majoritate a credincioşilor care vin în Mănăstirea Sihăstria, indiferent dacă au mai fost aici sau nu, fiind atraşi de ele ca de un magnet.
Viaţa Părintelui Cleopa nu este cu nimic mai prejos de viaţa multor sfinţi din calendarul nostru, iar credincioşii ştiu şi simt aceasta şi se manifestă ca atare. Astfel, de nenumărate ori i-am văzut pe bunii noştri creştini rugându-se Avvei Cleopa, aidoma Sfintei Cuvioase Parascheva, Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, Sfântului Paisie de la Neamţ sau unor icoane făcătoare de minuni.
În data de 6 august 1987 Părintele Cleopa devine nașul de călugărie al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci teologul Daniel – Ilie. A trecut la cele veşnice în data de 2 decembrie 1998.
Acum, la împlinirea a 21 ani de la plecarea Părintelui Cleopa dintre noi, ne mângâiem că ne-au rămas măcar cărţile sale ziditoare de suflet, înregistrări audio şi video, precum şi fotografii cu sfinţia sa. Nu ne rămâne decât să ne rugăm întru-tot-milostivului Dumnezeu ca să ne ajute să împlinim ceea ce Părintele Cleopa a propovăduit şi lucrat toată viaţa, pentru ca să se împlinească şi cu noi urarea sa: „Mânca-v-ar Raiul!”.
