În Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, numită și Duminica Iertării, începând cu ora 16.00, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, a oficiat slujba Vecerniei în Catedrala arhiepiscopală „Sf. Cuvioasă Parascheva” din Roman.
Alături de ierarh, în rugăciune, au fost preoți din administrația eparhială, preoți și diaconi slujitori ai catedralei arhiepiscopale, dar și preoți slujitori din parohiile Protopopiatului Roman. Cu acest prilej, trei tineri preoți au fost hirotesiți duhovnici, pentru a răspunde nevoilor duhovnicești ale credincioșilor din parohiile încredințate spre păstorire în două dintre protopopiatele eparhiei: Onești și Sascut.
La finalul Vecerniei, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a citit rugăciunile speciale de dezlegare specifice perioadei de intrare în Postul Mare. Această practică inițiată de ierarh este motivată de faptul că postirea și apropierea de Dumnezeu devin roditoare în viața creștinului numai dacă sunt fundamentate pe iertarea cerută și acordată aproapelui.
Referindu-se la textul evanghelic din Predica de pe munte care relatează pregătirea pentru post (Matei 6, 16-18), Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a remarcat faptul că acesta stabilește un program duhovnicesc care facilitează parcurgerea treptelor postului pentru fiecare creștin și înțelegerea semnificațiilor celei mai mari sărbători a creștinilor: „În această zi Hristos ne face programul duhovnicesc pe care trebuie să-l urmăm în perioada de post pe care o vom parcurge, pentru a urca pe o treaptă superioară atunci când vom ajunge la Sărbătoarea Paștilor. Referindu-se la post, Hristos ne învață spunând «unge capul tău și fața ta o spală, ca să nu te arăți oamenilor că postești», iar în altă parte spune că «acolo unde este inima ta, acolo va fi și comoara ta» (Matei 6,19). Aici sunt două direcții. Mai întâi metanoia sau pocăința, apoi iluminarea ca putere de a înțelege și vedea realitatea lucrurilor în lumina lui Dumnezeu”.
Totodată, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre sensul duhovnicesc al ungerii capului, care în efortul duhovnicesc al creștinului, depus în perioada postului, înseamnă umplerea minții cu prezența lui Dumnezeu, izvorâtă din cuvântul Evangheliei, și puterea de a vedea realitatea lucrurilor în lumina harului dumnezeiesc. Iluminarea minții oferă posibilitatea celui care postește să înțeleagă din ce în ce mai profund prezența lui Dumnezeu din inima sa: „Mintea noastră trebuie să creadă și să numească numele lui Dumnezeu prin rugăciunea inimii, iar aceasta trebuie să fie cea mai înaltă preocupare a fiecărei zile și al fiecărui conținut al faptelor noastre. Noi suntem chemați să ungem capul nostru, adică mintea noastră, cu Hristos, căci în limba greacă Hristos înseamnă Unsul Domnului. Mintea noastră să o umplem cu duhul Evangheliei care înnobilează și astfel ne vom trezi mai luminați, iar viața noastră va deveni viață în Hristos. Această minte luminată de prezența lui Dumnezeu coboară în inimă și vom putea ajunge să evaluăm toate în lumină, pentru că „dacă ochiul nostru este curat, atunci tot trupul nostru va fi luminat”. De aici urcăm din treaptă în treaptă și găsim alte sensuri ale vieții, care ne propulsează mereu spre infinitatea lui Dumnezeu, din slavă în slavă, din cunoaștere în cunoaștere, spre paștile personal, atunci când ne vom despărți de lumea aceasta și vom trece în transcendentul lui Dumnezeu”.
De asemenea, Înaltpreasfinția Sa a remarcat faptul că în timpul postului creștinul trebuie să rămână într-o continuă stare de pocăință care îl ajută să fie în comuniune cu Dumnezeu și cu aproapele, și să poată vedea prezența lui Dumnezeu în chipul semenilor: „Spălarea feței înseamnă de fapt pocăința, cu cele două sensuri: spovedania sau noul Botez, care ne conduce la starea de iluminare, dar și pocăința permanentă, care este o stare de statornicie în bine, o rămânere pe aceeași scară a virtuților. Starea de pocăință ne conduce la iluminare, prin care noi putem vedea sensul și realitatea lucrurilor, dar și pe Dumnezeu în chipul aproapelui. Totodată, această stare ne conduce la comuniune de iubire cu Dumnezeu și cu aproapele”.
La final, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, preoții și credincioșii prezenți și-au cerut și dăruit iertarea întâlnindu-se în mod simbolic în sărutarea păcii.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul Diaconia al Catedralei arhiepiscopale.
(Pr. Valentin Băltoi)
