Şi spunând acestea tare, Hai, veniți, cu mic și mare, Că e zi de sărbătoare, Din hotare în hotare, Pornind hora bucuriei Pe pământul României, Strigând, după obicei, Aleluia și hăi, hăi! * Țară al cărei popor Harnic, smerit, răbdător Își are strămoși pe daci Cei mai viteji dintre traci, De credință fetișistă, Dar totuși monoteistă, Adică un singur zeu Cu-a lor preot, Deceneu, Acest fapt i-a ajutat Atunci când s-a-ncreștinat, Întrucât, cu precădere, Ei crezând în înviere, Sânt Andrei, când a venit Și de Iisus le-a vorbit Că a înviat din morți, Convertitu-i-a pe toți. Deci, scumpii protopărinți Au dat un popor de sfinți. Și spunând acestea tare, Hai, veniți, cu mic și mare, Că e zi de sărbătoare, Din hotare în hotare, Pornind hora bucuriei Pe pământul României, Strigând, după obicei, Aleluia și hăi, hăi! * Deci, la Pontul Euxin, S-au născut primii creștini. Andrei, cel întâi chemat, Cuvânt bun a semănat, Cuvânt bun de la Hristos Care-a germinat frumos. Grâul, când a răsărit, A adus rod însutit, Și peste veacuri și ani, De la sciți la transilvani, De la dacii din Moldova Pân’ la cei din Vasiova, Au arat, au cultivat, Au plivit și-au secerat Grâu frumos pe toată glia, Să hrănească România, Poporul să facă pâine, Cea de azi și cea de mâine, S-aibă pâinea bucuriei Și prescura Liturghiei, Să păstreze deopotrivă Și grâu bun pentru colivă. Românul a dat din pâine Și la străin și la câine, A știut că darul său Este de la Dumnezeu. Și, dacă Hristos i-a dat, Împarte cu cel sărac. S-au hrănit cu pâinea vieții Bunicii și strănepoții. Și spunând acestea tare, Hai, veniți, cu mic și mare, Că e zi de sărbătoare, Din hotare în hotare, Pornind hora bucuriei Pe pământul României, Strigând, după obicei, Aleluia și hăi, hăi! * Foaie verde baraboi, Neamul nostru-i de eroi, Neamul nostru-i neam de sfinți Și vă spun la toți, să știți: Că în spațiul carpatin, Dumnezeu este român! De la Apostolul Andrei, Pân' la noi, mileniul trei, Și de-a fost pace sau război, Dumnezeu a fost cu noi! Românii au fost uniți, Chiar de au fost cotropiți De barbari neisprăviți, Au născut eroi și sfinți. Cum să dispar-un popor De Dumnezeu iubitor? Chiar de lumea îl sugrumă, Dumnezeu îl ține-n mână. Sunt dușmani înverșunați Ce ne-ar vedea spânzurați De stejarii din Carpați, Dar oricât a vrut străinul, Codru-i frate cu românul Și n-a dispărut niciunul, Nici stejarii din Carpați, Nici românii noștri, frați. * Și spunând acestea tare, Hai, veniți, cu mic și mare, Că e zi de sărbătoare, Din hotare în hotare, Pornind hora bucuriei Pe pământul României, Strigând, după obicei, Aleluia și hăi, hăi! * Bravii noștri domnitori Au fost viteji luptători, De glie apărători Și de țară iubitori. Cu anticul Burebista, Cu care se-ncepe lista, Au fost regi și voievozi, Printre ei chiar și nărozi. Mai apoi, cu Decebal Și poporul său tribal, A-ndrăznit de s-a luptat Cu al Romei împărat. Domnii noștri pământeni, Din strămoșii ardeleni, Gelu, Glad, Menumorut, S-au luptat cât au putut Cu urmașii lui Athila Care le-au furat căciula. Dacă vrei să reînnozi, Să mergi până-n antipozi, Bravii noștri voievozi Celor trei țări românești Cu ținuturi pitorești Le-au creat neatârnare De popoarele barbare. Cu lupta lor de atunci, N-am fost pașalâc la turci. Mircea-vodă, zis cel Mare, A luptat fără-nfricare, Iar faimosul Baiazid S-a lovit ca de un zid. Noi n-am fost popor nomad A demonstrat Țepeș Vlad, Care a mai tras în țeapă Pe cei ce-au vrut pământ și apă Și țara să o despartă. După el, Radu cel Mare Care-a ținut sus și tare Ca Țara cea românească Nimeni să n-o cucerească. Au venit la cârma țării Basarabii cu boierii, Cantacuzinii vestiți Și Brâncovenii cei sfinți, Iar Neagoe Basarab, Cu alură de tetrarh, Din ținuturi muntenești Făcu oaze creștinești. Apoi, Mihai Voievod, Cu armată din norod, A pornit că să unească Toată plebea românească. * Și spunând acestea tare, Hai, veniți, cu mic și mare, Că e zi de sărbătoare, Din hotare în hotare, Pornind hora bucuriei Pe pământul României, Strigând, după obicei, Aleluia și hăi, hăi! Tot la fel, și în Moldova, După cum ne spune slova, Au fost voievozi eroi Care-au murit în război. Unii dintre ei sunt sfinți Și-au coroanele pe frunți. Voievozii mușatini, Luptători și buni creștini, Aici, la est de Carpați, Din grecii agonizanți, Fac Bizanț după Bizanț. În Moldova lui Crăciun, Prin Alexandru cel Bun, Tot poporul e creștin, De rit ortodox latin. După el, Ștefan cel Sfânt, Stând la Putna, în mormânt, Stă de strajă la hotară Și apără sfânta țară, Niciodată să nu piară. Dacă marii demnitari, Voievozi sau cărturari, Mulți poeți sau cronicari Țara o au zugrăvit, Mânăstiri au construit, Credința ei au păzit, Avem și sfinții din cer, Învăluiți în mister, Ce se roagă ne-ncetat Lui Dumnezeu, Prea Înalt, Să facă din Romania Grădina Sfintei Maria. Și de două mii de ani, Munteni, moldavi, transilvani, Evlavioși și cuminți, Au dat țării mii de sfinți. Unii se cunosc pe nume, Alții doar după renume. Toți își iubesc țara lor Până-n vecii vecilor. * Și spunând acestea tare, Hai, veniți, cu mic și mare, Că e zi de sărbătoare, Din hotare în hotare, Pornind hora bucuriei Pe pământul României, Strigând, după obicei, Aleluia și hăi, hăi! Dup-apostolul Andrei, Întâi între corifei, Au ieșit din trandafiri Cei dintâi între martiri. Și de douăzeci de veacuri, Fie pace sau atacuri, Începând cu vechii sciți, Avem un popor de sfinți: Ierarhi, preoți, slujitori, Sclavi, nobili sau domnitori, Călugări și monahii, Vârstnici, tineri sau copii, Mame sfinte sau bunici, Țărani simpli în opinci, Ostașii pe front căzuți Sau cei rătăciți prin munți, În închisori zăvorâți, În războaie omorâți, Români uciși în gulaguri, Străini de-ale lor meleaguri, Toți cei morți în deportări În beciuri de închisori, Au fost adumbriți de har Români sfinți în sinaxar, Unii cu moaște-n altar Sau înscriși în calendar. * Și spunând acestea tare, Hai, veniți, cu mic și mare, Că e zi de sărbătoare, Din hotare în hotare, Pornind hora bucuriei Pe pământul României, Strigând, după obicei, Aleluia și hăi, hăi! * Și acum, români fârtați, Stați puțin, nu v-agitați Și pe mine m-ascultați: Avem marea datorie, Pentru Sfânta Românie, S-o cinstim și s-o iubim Cu dragoste de creștin. De ești tânăr sau bătrân, De ești nobil sau jupân, Chiar harpagon sau hapsân, Fii mândru că ești român! Tu, române, ce-ai plecat De la boii tăi din sat, Să nu uiți că ai lăsat Ogorul tău nearat, Pe tată însingurat, Pe mamă înlăcrimată, Bolnavă, nemângâiată! Nu te judec c-ai plecat, Pentru a fi mai bogat. Judecata va fi aspră, Dacă nu ți-ai pus în traistă Un ceaslov și o scriptură, Asta-n loc de udătură. Iar în loc de băutură O cruce, ca să o pui La căpătâi, la copii, Ca ei să crească frumos, Să nu uite de Hristos. Voi, români, din toată glia, Nu uitați de România Și țineți Ortodoxia! Și spunând acestea tare, Hai, veniți, cu mic și mare, Că e zi de sărbătoare, Din hotare în hotare, Pornind hora bucuriei Pe pământul României, Strigând, după obicei, Aleluia și hăi, hăi! Și, ca fii duhovnicești, Din metocul din Itești, Romașcani și Băcăuani, Noi vă spunem: LA MULȚI ANI ! Alcătuită, azi, 31 decembrie, Metocul Chiriarhal ”Sf. Părinți Ioachim și Ana” - Itești