Actul istoric de la 24 ianuarie1859 este un reper simbolic în șirul faptelor mărețe ale marilor personalități politice, culturale și religioase care au dat sens și geniu națiunii noastre în încercarea de a așeza împreună românii de pretutindeni, de-a lungul veacurilor. Privind retrospectiv în istorie, înțelegem că fiecare generație, gândind cu responsabilitate la viitorul și siguranța acestui popor, și-a consumat existența pentru a contribui la edificarea idealurilor de unitate, integritate și independență națională, așezând România între statele demne ale lumii.
Fiecare act comemorativ în care reactualizăm faptele celor care, cu gândul înălțat la Dumnezeu și cu iubirea față de acest pământ binecuvântat, au ctitorit acest neam, este un prilej de bucurie și de mândrie națională. Istoria neamului românesc este oglinda faptelor pe care martirii, eroii sau voievozii le-au împlinit răstignindu-și existența și devenind icoane ale demnității pe care astăzi le purtăm cu recunoștință în suflete.
Realitatea istorică mondială actuală confirmă faptul că nu granițele geografice asigură unitatea unui neam sau independența sa geo-politică, și nici tratatele sau alianțele încheiate cu marile puteri, ci idealul comun al celor ce vorbesc aceeași limbă, își asumă aceeași moștenire istorică și se închină aceluiași Dumnezeu. De aceea, indiferent de țara în care și-a câștigat existența, românul a fost un om al comuniunii marcate de apartenența sa națională și religioasă, coordonate care i-au structurat identitatea și l-au salvat de la înstrăinare.
Generația de astăzi a românilor de pretutindeni are datoria de a purta în profunzimile ființei patrimoniul spiritual pe care ctitorii acestui popor l-au lăsat moștenire peste veacuri și să-și asume fundamentele care definesc identitatea națională a României, păstrând în inimă istoria națională scrisă cu sângele martirilor vărsat pe glia acestei țări binecuvântate de Dumnezeu. Credința curată, onoarea, datoria și recunoștința sunt punctele cardinale ale demnității naționale pe care fiecare român este chemat să le manifeste în contextul pluralist actual, să lupte pentru binele și unitatea tuturor românilor și pentru viitorul acestei națiuni.
În aceste vremuri de nesiguranță și dezbinare este bine să înțelegem că unitatea națională este o valoare inestimabilă și că ea renaște cu fiecare dintre noi. Încredințându-ne viața lui Dumnezeu și rugându-ne pentru pacea și concordia între semeni vom deveni exemple de iubire, răbdare, solidaritate, iertare și compasiune și vom realiza că iubirea și credința pot schimba lumea. Valorile fundamentale care dau forță și mențin în unitate românii de pretutindeni sunt credința, solidaritatea, respectul pentru cultură, tradiții și diversitate etnică, responsabilitatea socială, dreptatea și echitatea, educația și cunoașterea, familia și comunitatea, nădejdea și curajul. Toate acestea definesc sufletul românesc născut din dorul de cer și dragostea de neam.
În contextul sărbătoririi unității naționale, evenimentele religioase care vor marca anul acesta împlinirea a 100 de ani de patriarhat și a 140 de ani de autocefalie sunt rodul efortului pe care personalitățile vieții religioase românești, împreună cu poporul drept-credincios, l-au depus în dorința de a împlini și împleti identitatea națională cu cea religioasă, ele fiind expresia asumării libere a idealurilor pentru care s-au jertfit sfinții și eroii neamului.
În această zi de sărbătoare națională, când se împlinesc 166 de ani de la Mica Unire de la 1859, îndemn pe toți fiii și fiicele duhovnicești din Eparhiei Romanului și Bacăului, români și creștini deopotrivă, să nu uite niciodată idealurile în care au crezut și pentru care au luptat părinții acestei națiuni, să-și arate recunoștința față de sacrificiul suprem al eroilor și să-și iubească țara păstrând-o în unitate de credință și de neam!
Dumnezeu să binecuvânteze România și pe români!
† IOACHIM,
Arhiepiscopul Romanului și Bacăului
* Mesaj cu prilejul împlinirii a 166 de ani de la Unirea Principatelor Moldova și Țara Românească - 24 ianuarie 1859
