În optăsprezece zile din luna lui Cuptor,
Cinstim un tânăr nobil, martir în Durostor.
E vorba de martirul, numit Emilian,
Un ofițer din oastea lui Dioclețian.
Acest pontif al Romei, crescut între păgâni,
Pornește o prigoană, să piardă pe creștini.
Emite-o aspră lege pe care o promulgă
Și toți creștinii lumii prin lege îi obligă
Să-și lepede credința și zeii să cinstească,
Apoi, să-și însușească doctrina idolească.
Creștinii din imperiu, în noua conjunctură,
Au fost supuși la chinuri și aprigă tortură.
Atunci când veni vremea, acest tânăr vestit,
Nepărăsind credința, în chinuri a murit.
Icoana lui luat-au, prin timp, mai toți creștinii,
Dar cultul lui, prin veacuri, l-au dezvoltat românii.
O dovedește faptul că cinstea lui e vie,
În lacrimi și durere și-n ritm de Liturghie,
S-a înălțat în Buhuși, pe dealul lui Ciolpan
O sfântă mănăstire de-un alt Emilian.
Un iscusit duhovnic, cu suflet jertfitor,
A fost apologetul ca cel din Durostor.
Mai toți anii slujirii, neprețuitul avvă
Și-a acompaniat fiii spre cer din slavă-n slavă.
Când fu plinită vremea, în nepătruns mister,
Zelosul nostru avvă a fost chemat la cer.
Rămas-a după dânsul mai multe temple vii
În credincioși destoinici, monahi și monahii.
Dar Marea înserare, atrage după sine
Pe fiecare-n parte, atunci când Domnul spune.
Sunt 40 de zile de când în țintirim
Am așezat sub glie pe Avva Serafim.
Deci, azi cinstind, cu râvnă, pe marele martir,
Noi facem anamneză de cei din cimitir.
Martir, duhovnic, avvă, un triptic sfânt în cer
Ne dă încredințare că nimeni nu-i stingher.
****
Voi trei chemați în ceruri, unde vă preaslăviți,
Rugați-vă Treimii să fim și noi păziți
De foamete, de molimi, cutremur sau război
Să risipească vrajba și ura dintre noi.
*
Ne-am adunat cu toții, mânați de Duhul Sfânt,
Să-nconjurăm cu cinste acest proaspăt mormânt,
Care ascunde-n sine un slujitor distins,
A cărui lumânare prea repede s-a stins.
Dacă Hristos-Iubire n-ar fi murit în patimi,
De douăzeci de veacuri ne-am fi-necat în lacrimi.
Dar Logosul iubirii în lume a venit
A nimicit păcatul și-apoi ne-a mântuit.
Simțind comuniunea, Părinte Serafim
Iți facem pomenire, în semn că te iubim.
********
De patruzeci de zile, la Runc, în țintirim,
Se odihnește-n pace monahul Serafim.
Pe'o cruce, nu prea mare, ce străjuie mormântul,
Stă scris, spre pomenire, S. Huzdup arhimandritul.
