Drumul spre mănăstirea ”Sf. Nicolae” Parincea a devenit astăzi mai aglomerat ca niciodată. Ca-n ziua târnosirii bisericii mari, sute de credincioși au revenit, în cea de-a doua zi a Postului Sfinților Apostoli, pentru a se ruga alături de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim, pentru odihna sufletului maicii starețe Evlampia Corciu, mutată la Domnul în prima duminică de după Rusalii. După Dumnezeiasca Liturghie, Înaltpreasfinția Sa, înconjurat de un sobor de ieromonahi și preoți slujitori din Protopopiatul Bacău, a oficiat slujba de înmormântare, rostind și rugăciunile de dezlegare pentru cea care ”a purtat crucea suferinței” și a fost și va rămâne ”exemplu de răbdare, primind pentru acestea de la Dumnezeu și calitatea aceasta de a fi biruitoare”, după cum avea să menționeze ierarhul în cuvântul rostit cu acest prilej. Liniștea, pacea și mângâierea izvorâte din cântările slujbei de prohodire s-au pogorât peste cei prezenți, lăsând amintirea unui chip luminos și binecuvântat de Dumnezeu, precum a fost cel al maicii Evlampia, care și-a înscris numele în cartea ctitorilor de lăcașuri sfinte. De altfel, viața acestei monahii care a înfruntat încercările anilor de dictatură comunistă, cu tot felul de îngrădiri și presiuni, fiind obligată chiar să părăsească pentru un timp mănăstirea, în urma Decretului abuziv nr. 410 din anul 1959, a fost prezentată de una dintre ucenicele acesteia, iar Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, el însuși un trăitor al vremurilor deloc ușoare pentru monahismul românesc al perioadei comuniste, a făcut legătura între părinții de atunci și cei de astăzi. ”Maica stareță Evlampia Corciu a avut permanent conștiința păcatului, precum a avut și conștiința purtării crucii sale în Hristos. S-a înscris în șirul călugărilor și maicilor care au făcut joncțiunea cu părinții închisorilor comuniste, cu cei care s-au jetfit pentru idealul sfânt, ale căror nume ar trebui să le scriem în calendarul bisericii, ale căror vorbe ar trebui să întregească filele patericului românesc și ale celui universal. Parcă-i uităm pe aceștia. S-au stins unul câte unul. Ori, poate nu îi uităm pe toți, dar nu le urmăm viața și sfaturile.Vouă celor de astăzi vă spunem să-L rugați pe Dumnezeu să vă arate calea și, dacă va arătat-o, să mergeți pe aceea. Maica Evlampia, prin viața sa, prin rugăciune, a reușit să sioneze între picăturile vitregiilor vremii. A adunat aici, la Parincea, tinere călugărițe, cărora le-a devenit o mamă spirituală”, a menționat ÎPS Ioachim în cuvântul său.