După săvârșirea Utreniei de către soborul preoților și diaconilor, cei trei ierarhi au oficiat slujba de sfințire a lucrărilor de reînnoire a Mănăstirii „Buna Vestire” și a picturii murale a sfântului lăcaș de închinare executată în tehnica acrilic de o echipă de iconografi sub coordonarea  pictorului Marian Hulașu, însemnând cu Sfântul și Marele Mir, în semnul Sfintei Cruci, pereții interiori din cele trei nave ale bisericii.

Apoi, soborul ierarhilor și preoților, sub protia Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Iosif a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la finalul căreia Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a adresat tuturor celor prezenți un cuvânt de învățătură în care a tâlcuit pericopa evanghelică a Duminicii a XIX-a după Pogorârea Duhului Sfânt (Luca 6, 31-36) vorbind despre porunca iubirii vrăjmașilor:

”Duminica aceasta este închinată unui cuvânt scripturistic al Sfântului Evanghelist Luca - iubirea vrăjmașilor. Tema nu este nouă, pentru că în calendarul liturgic al Bisericii Ortodoxe această poruncă a Mântuitorului a mai fost amintită și în Evanghelia Sfântului Matei, în Duminica a treia după Pogorârea Sfântului Duh, când prăznuim toți sfinții români. Și acolo, ca și aici, este vorba despre iubirea vrăjmașilor - un crâmpei din Predica de pe Munte a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Astăzi, același mesaj ne este adus spre aducere aminte: fiecare Evanghelie, fiecare cuvânt și fiecare gest al Mântuitorului are un înțeles adânc, pentru că Duhul lui Dumnezeu este Cel care insuflă Scriptura. Trebuie să găsim duhul Evangheliei, duhul iubirii lui Dumnezeu, care străbate întreaga învățătură a Domnului. Porunca „iubiți pe vrăjmașii voștri” pare ușoară atunci când o auzim, dar devine grea când trebuie să o împlinim. Cum să-i iubești pe cei care nu îți dau banii înapoi, pe cei care te nedreptățesc, pe cei care îți iau avutul dobândit prin muncă cinstită? Și totuși, Dumnezeu ne cere să-i iubim, așa cum El ne iubește pe noi. A profunda această poruncă înseamnă să înțelegi că nu lungimea cuvântului aduce folos, ci puterea lui de a ajunge la inimă”.

Totodată, revenit în aceste locuri încărcate de amintiri misionare, Înaltpreasfinția Sa și-a exprimat bucuria reîntâlnirii, după 35 de ani, cu credincioșii care au constituit în anii '90 prima comunitate ortodoxă de la Rosiers, formată din câteva familii românești din zonă, dar și mulțumirea că după atâția ani comunitatea a rămas vie și roditoare, biserica de aici fiind nu doar un loc de închinare, ci și o mărturie a credinței, a jertfei și a unității românilor care au luptat pentru a ridica un altar de închinare lui Dumnezeu pe pământ străin. Înaltpreasfinția Sa a mulțumit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel care a sprijinit înființarea acestei mănăstiri, prima mănăstire românească din Occident cu patrimoniu și conducere proprie, în anul 1991, pe atunci fiind Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, dar și Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Iosif pentru coordonarea lucrărilor de reînnoire și pentru menținerea dinamismului comunității de la Rosiers în toată această perioadă de timp.

„Astăzi suntem la zece ani de la încheierea lucrărilor de restaurare a acestei biserici. Noi am păstrat legătura cu credincioșii din această parte a Franței, unde am avut misiunea în regiunea pariziană. Menținând legătura cu ei, am desfășurat de-a lungul anilor diferite colaborări în plan social, cultural, dar mai ales într-o ajutorare reciprocă misionară, pastorală și filantropică. La început, mănăstirea nu era încă formată, dar, pe parcurs, atât credincioșii cât și cei care au fost rânduiți aici, după plecarea mea, de către Înaltpreasfințitul Mitropolit Iosif, au dovedit că iubesc acest loc, pe care l-am început noi în anul 1991. [...] Atunci, având prilejul de a veni în Franța cu binecuvântarea Preafericitului Daniel - pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, actualul nostru Părinte Patriarh - am constatat că era o spiritualitate ortodoxă foarte dispersată, mai ales între românii de aici. De aceea am încercat să ținem legătura cu ei și am ajutat prin trimiterea de pictori atunci când biserica a fost amenajată. [...] Mult a contribuit la aceasta părintele stareț, arhimandritul Ghenadie Șerban, care a ținut foarte mult la acest loc. Bucuria de astăzi este și expresia dragostei Înaltpreasfințitului Mitropolit Iosif, care, după plecarea mea în țară, a preluat personal coordonarea lucrării duhovnicești și a vieții spirituale a credincioșilor de aici. Mă bucur că, iată, după mai bine de 30 de ani, aici se face o pravilă mănăstirească după rânduiala mănăstirilor noastre din țară. De atunci, etapă cu etapă, lucrurile au crescut și s-au consolidat aici. În ciuda tuturor greutăților, a neajunsurilor și provocărilor tot mai mari din lumea aceasta - și mai ales în Occident, în această atmosferă de secularizare - lucrarea lui Dumnezeu a continuat”.

La finalul evenimentului Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Iosif a oferit Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim distincția Visarion Puiu, pentru permanenta implicare și purtare de grijă față de așezământul monahal de la Rosiers. De asemenea, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a oferit părintelui Arhimandrit Ghenadie Șerban, starețul și duhovnicul de la Rosiers, Crucea Țării de Jos, cea mai înaltă distincție a Eparhiei Romanului și Bacăului, pentru activitatea desfășurată în această oază de spiritualitate monahală românească de-a lungul întregii sale activități misionare desfășurate aici, iar domnului Jean Paul Poirie, Ordinul Melchisedec Ștefănescu, Clasa I, pentru sprijinul constant oferit comunității monahale de la Rosiers. Nu în ultimul rând au fost oferite diplome de vrednicie și ctitorilor înnoitori ai mănăstirii.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul „Sfinții Arhangheli” al Catedralei Mitropolitane din Paris.

                                                                                           ***

Așezământul monal de la Rosiers, ca prima mănăstire de tradiție românească din Occident, a fost fondată în anul 1991 și a fost reorganizată, în perioada studiilor de doctorat în Franța, de către preacuviosul părinte Arhimandrit Ioachim Giosanu, ajutat de câteva persoane și familii binevoitoare. La început s-a constituit o Asociație cultuală, care a avut ca scop obținerea protecției canonice și aprobării legale de înființare a acesteia.

Întrucât reorganizarea Arhiepiscopiei Române de la Paris încă nu era definitivată, s-a cerut oblăduirea canonică a Înaltpreasfințitului Părinte Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, al Maicii Domnului, al Sfintei Parascheva și al Sfântului Mucenic Mathurin de Larchant - ocrotitorii acestui așezământ - au fost continuate lucrările de amenajare și dotare a lăcașului de închinare cu toate cele necesare, în scurt timp devenind o oază de spiritualitate și de simțire ortodoxă și românească.

După ce părintele Arhimandrit Ioachim a fost chemat la treapta arhieriei, administrarea și ocrotirea canonică a revenit Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Iosif, Mitropolitul Românilor din Europa Occidentală și Meridională, care s-a îngrijit de continuarea lucrărilor și amenajarea sfântului lăcaș, coordonând viața duhovnicească  a obștei de la Rosiers.

Astfel, în ziua de 21 mai 2005, de ziua de cinstire a Sfinților Constantin și Elena, finalizându-se lucrările, a fost săvârșită slujba de târnosire a acestei biserici cu hramul Buna Vestire, fiind pusă sub ocrotirea Maicii Domnului, a Sf. Cuvioase Parascheva și a Sf. Mucenic Mathurin, de către IPS Mitropolit Iosif, IPS Adrian, Arhiepiscop Emerit, și de către PS Ioachim Giosanu. Au fost prezenți la acea dată și numeroși preoți, călugări, călugărițe, precum și foarte mulți credincioși, pelerini și prieteni ai mănăstirii, bucurându-se de acel moment înălțător și binecuvântat de Dumnezeu.

După târnosirea bisericii mănăstirii, au urmat în decursul timpului și alte lucrări de întreținere și amenajare, precum construirea câtorva camere de locuit și a altor dependințe.

În anul 2013 s-a înlocuit tavanul din lemn al bisericii și s-a pregătit interiorul pentru a primi veșmântul înfrumusețat al picturii. Sub oblăduirea și atenta supraveghere a IPS Părinte Mitropolit Iosif și a IPS Părinte Arhiepiscop Ioachim, pictura a fost executată de o echipă de 3 pictori, condusă de către domnul Marian Hulașu din Arhiepiscopia Romanului. Aceasta a fost începută în luna noiembrie 2013 și a fost finalizată la sfârșitul lunii februarie 2014.

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Iosif, în luna februarie a anului 2024, au început noi lucrări de extindere a sfântului lăcaș de închinare după un plan sugerat de IPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului. Coordonarea șantierului a fost încredințată părintelui arhimandrit Ghenadie Șerban, starețul și duhovnicul acestei chinovii, care, ajutat de monahia Eupraxia Rusu, cea mai veche viețuitoare a mănăstirii, împreună cu neobositul și râvnitorul credincios Ioan Ștefuț, au început, sub ocrotirea Maicii Domului, refacerea mănăstirii. Cu ajutorul lui Dumnezeu, cei angajați în lucrările de refacere a acestui sfânt lăcaș de rugăciune, având suportul material al credincioșilor, au demarat lucrările, care au fost finalizate după un an de muncă asiduă. Pentru unicitatea iconografică, frumusețea stilului și cromatica culorilor s-a decis ca aceeași echipă de zugravi care au înfrumusețat iconografic altarul și naosul bisericii în 2013, să revină la Rosiers pentru a continua pictura în tehnica acrilic. Astfel, Marian Hulașu, însoțit de trei frați iconografi: Damian Vieriu, Iustin Vieriu și Petru Dornescu, cu părinteasca binecuvântare a IPS Mitropolit Iosif și a IPS Arhiepiscop Ioachim, au revenit la Rosiers să execute același tip de pictură în spațiile consacrate. În urma demersurilor făcute de Consiliul Director al mănăstirii, fondurile bănești pentru realizarea acestui obiectiv au venit în bună parte prin intermediul Departamentului Românilor de Pretutindeni, cât și din obolul credincioșilor care frecventează mănăstirea. Tema teologică și desfășurătorul iconografic al picturii au fost puse în lucru potrivit recomandărilor făcute de IPS Arhiepiscop Ioachim. 

Proiectul pictural, executat cu multă măiestrie după erminia bizantină, dă lăcașului de închinare o ambiantă armonie, îmbie la rugăciune, pace, liniște și înălțare a cugetului către Dumnezeu.

În data de 5 octombrie 2025, în Duminica a XIX-a după Rusalii, efortul depus de fiecare s-a văzut încununat prin săvârșirea slujbei de sfințire a picturii și a lucrărilor de către Înaltpreafințitul Părinte Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale și Meridionale, alături de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului și de Preasfințitul Părinte Nectarie, Episcopul Irlandei și Islandei. 

La acest moment duhovnicesc, precum și la Sfânta Liturghie au participat preacuviosul părinte Arhim. Ghenadie Șerban, starețul și duhovnicul acestei Sfinte Mănăstiri, un sobor de preoți și diaconi, închinători și pelerini dreptslăvitori.