Ioan ne cheamă astăzi, în zi de sărbătoare,
Să mergem împreună cu dânsul la izvoare.
Veniți să fim cu toții în preajmă-i, lângă ape,
Că îngerii și sfinții cu noi vin să s-adape.
Orice curs de apă se face azi Iordan,
Iar cel ce bea agheasmă devine diafan.
Vedem întru credință, cu ochii minții, tainic,
Cum Dumnezeu-Treimic s-arată teofanic.
Azi, Cel vechi de zile rupe ceru-n două,
Să ne prezinte Fiul, prin Duhul, trimis nouă.
Nu pregetați niciunul, veniți lângă Iordan
Să bem apă sfințită, la început de an.
Dar mai întâi de toate vă-ndemn cu-nțelepciune
Să ascultați cu toții smerita-mi rugăciune:
O, Iisuse, preacurate, Tu ești Logos întrupat,
Cel născut din veci din Tatăl, Dumnezeu adevărat.
Ești Izvorul vieții noastre și al nostru Domn preasfânt,
Care, la plinirea vremii, ai coborât pe pământ.
Cel ce ești Lumina lumii, luminează al meu cuget
Și pe tot omul din lume ilumină-l fără preget.
Fă să înțelegem bine taina micșorării Tale:
Cum ca Om Tu ești în lume, dar și-n Sânurile Sale!
Tu, Unul-Născut din Tatăl, mai ‘nainte de toți vecii,
Kenotic, cobori în lume, până pe altarul Crucii.
Ți-ai plecat capul prin slugă în ape învolburate,
Pentru că știai c-acelea sunt murdare de păcate.
Tu, fără păcat din fire, în trupul Tău ai luat,
Toate păcatele noastre și-n mormânt le-ai îngropat.
Astăzi retrăim cu toții acest act dumnezeiesc,
Iar eu plec genunchii sobru și acestea Îți grăiesc:
Treime dumnezeiască, în ființă nepătrunsă,
Ești a toate creatoare, în toate fiind ascunsă.
Nevăzută de făptură, ești a toate văzătoare,
Pentru că ești întru toate prezentă și lucrătoare.
Lumina cea nefirească, care luminezi anume
De la Adam pe tot omul care se naște în lume,
Astăzi, Te rog, luminează ochii minții mele, orbi;
Arde-mi din suflet păcatul, fărdelegea să-mi resorbi.
Știu că m-ai zidit ca templu al Duhului celui Sfânt,
Însă săvârșind păcatul, m-am transformat în mormânt.
Cum să îndrăznesc, Preabună, să ridic ochii la cer,
Dacă nu-mi extirpi păcatul din sufletul meu stingher.
Strălucește întru mine lumina Ta simțitoare
Și revarsă din iubirea-Ți putere vindecătoare.
Primește-mi rugăciunea ca un Milostiv Părinte
Și purifică poporul ce smerit îți stă-nainte.
Dă-mi cuvinte potrivite din Verbul tău creator,
Să rostesc ce se cuvine unui Tată iubitor.
Te slăvesc pe Tine, Doamne, Iubitorule de oameni,
Cel ce preexiști prin Tine și cu nimeni t-asameni.
Te slăvesc pe Tine, Sfinte, Tată Creator a toate,
Că lumea o faci prin Fiul în tandră aseitate.
Prin Duhul ne dai viață și pui totul în mișcare,
Și ne pregătești pnevmatic pentru viața viitoare.
Te slăvesc pe tine, Doamne, Fiu născut din veci din Tată,
Dar în timp, dintr-o Fecioară, te-ai renăscut fără de pată.
La Bethleem , Sfânta mamă Te-a culcat smerit în iesle
Iară Iosif protectorul te-a-nvățat lucruri din bresle.
Dar când s-a plinit sorocul ai căutat pe Ioan
Și i-ai cerut să Te boteze, ca pe ceilalți, în Iordan.
Astăzi, retrăim prin Duhul tainicul act mesianic
Și, simțind când Duhul vine, noi ne înălțăm pnevmatic.
Astăzi, toți sfințiții îngeri coboară lângă izvoare
Și cu oamenii-‘mpreună cântă imne-nălțătoare.
Astăzi, Fiul ia din ape tot ce noi numim bacterii,
Și în loc îi impregnează, tainic, germenii ‘nvierii.
Astăzi, orice curs de apă, ce coboară de prin munți
Se preface în agheasmă, băutură pentru sfinți.
Astăzi, Lumina lumii se așază iar în sfeșnic,
Nimeni și nimic n-o stinge căci, prin Duhul, arde veșnic.
Astăzi, orice strop de apă se preface întru har
Și spală necurăția din sufletul meu murdar.
Picătura de agheasmă devine vindecătoare
De o primim cu credință și nădejde, fiecare.
Doamne, dă-ne, bucurie, pace-n inimi, sănătate,
Iar prin sfânta pocăință și iertare de păcate.
De vrăjmașii vieții noastre, totdeauna ne păzește.
Iar la marea înserare, ca un Bun, ne mântuiește !
*Meditație lirică și rugăciune la Praznicul Botezului Domnului
