Duminică, 28 iunie, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, și Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, au săvârșit Sfânta Liturghie în Catedrala Arhiepiscopală „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Roman. Din soborul slujitorilor au făcut parte preacuviosul părinte arhimandrit Nectarie Eftime, mare ecleziarh al Catedralei arhiepiscopale, preacuviosul părinte arhimandrit Andrei Ioniță, preacucernicul părinte Alexandru Grigoraș, protopop al Protopopiatului Sascut, cărora s-au adăugat în rugăciune preacucernici și preacuvioși preoți și diaconi ai Catedralei arhiepiscopale.

În cadrul Sfintei Liturghii, cei doi ierarhi au înălțat rugăciuni de pomenire pentru sufletul Episcopului-vicar al Arhiepiscopiei Aradului, Emilian Crișanul, trecut în veșnicia lui Dumnezeu în data de 26 iunie, la vârsta de 54 de ani.

Tot în cadrul Sfintei Liturghii din Duminica a IV-a după Rusalii, diaconul Vasile Nunu a fost hirotonit în treapta de preot pentru a-și împlini activitatea misionară și a răspunde nevoilor duhovnicești ale credincioșilor din comunitatea ecleziastică a Parohiei Huțu din Protopopiatul Sascut. 

Cuvântul de învățătură a fost adresat credincioșilor de Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul care a evidențiat câteva dintre calitățile duhovnicești ale sutașului, regăsite în pericopa evanghelică a Duminicii a IV-a după Rusalii (Matei 8, 5-13). Centurionul roman, deși avea o credință politeistă și o cultură diferită de cea iudaică, recunoaște în persoana Mântuitorului pe Fiul lui Dumnezeu întrupat:

„Prin venirea înaintea lui Iisus acest ofițer roman, care avea în subordinea lui o sută de soldați, recunoaște puterea lui Dumnezeu, recunoaște că, deși el era stăpânitor și poruncea soldaților, puterea lui era limitată și recunoaște în Iisus o putere mai mare decât cea omenească. Așadar, și noi trebuie să învățăm că adevărata putere nu vine din lumea aceasta și nu este în mâna sau sceptrul oamenilor, oricâtă importanță ar avea aceștia pe pământ”. 

Totodată, Preasfinția Sa a remarcat faptul că refuzul sutașului de a primi pe Mântuitorul Iisus Hristos sub acoperișul casei sale arată smerenia sa profundă și grija de a nu-L expune în fața liderilor religioși care urmăreau modul în care erau respectate sau încălcate prescripțiile Legii:

„Sutașul dovedește multă omenie și se roagă de Iisus să-i vindece sluga. Lucru pe care Mântuitorul promite să-l facă, chiar se oferă să meargă și să-l vadă în locul de suferință, adică să intre în casa acestui centurion roman, la care răspunsul lui a fost unul surprinzător: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul casei mele [...] Moment în care Mântuitorul Hristos se oprește și exclamă că nu a găsit atâta credință nici măcar în Israel. Îl dă așadar exemplu celor care erau de față, fiilor lui Israel, de la care se aștepta să fie oameni fideli și credincioși lui Dumnezeu, pentru că ei aveau cu Dumnezeu un legământ și Dumnezeu purta grijă de poporul său. Și totuși, niciunul dintre cei de față nu se ridica la credința acestui sutaș roman. Răspunsul lui ne surprinde, însă legea vremii respective interzicea unui copil al lui Israel să facă vizite sau să intre în casa vreunui păgân, pentru că în momentul respectiv el se spurcă intrând în casa unui nelegiuit, unuia care nu avea credința în Dumnezeul cel adevărat. Deci, pe de o parte, răspunsul acestui sutaș venea în acord cu legea iudeii, iudeilor, și anume nu vrea să-L pună pe Iisus într-o situație de a fi călcător de lege sau de a-L judeca cei care Îl așteptau să Îl ocărască sau să-I găsească pricină de judecată. Știm că Iisus era urmărit de mai marii poporului să-I găsească pricină de judecată”.

Refuzul sutașului de a primi pe Mântuitorul Iisus Hristos în casa sa și îndemnul de a-i vindeca sluga de la distanță, prin cuvânt, sunt semne care arată credința profundă a acestuia că Cel din fața sa este Fiul lui Dumnezeu:

„Puterea pe care o exercita acest sutaș era, venea și își avea izvorul în autoritatea uneia mai mari decât a lui, adică a împăratului de la Roma. Îl ascultau soldații pentru că el era reprezentantul împăratului. De aceea, sutașul Îi spune lui Iisus: zi doar un cuvânt și se va vindeca sluga mea. Adică recunoaște că Iisus era trimisul unui Împărat mai mare. Așa cum ascultau de el soldații, tot așa recunoaște că de Iisus ascultau duhurile și chiar boala putea să plece dacă El poruncea. Pentru că El poruncea în numele lui Dumnezeu. Deci recunoaște atunci că Iisus este Fiul al lui Dumnezeu, este trimis al lui Dumnezeu și Lui I se supun toate. [...] Această mărturisire a ofițerului roman vine să le arate fiilor lui Israel că credința aceasta este o credință în Dumnezeu Cel adevărat și este o mărturisire în fața tuturor”. 

În încheierea cuvântului său, Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul a vorbit despre faptul că cei care sunt pecetluiți prin Taina Botezului și sunt numiți fii ai lui Dumnezeu după har, primesc în timpul rostirii rugăciunii putere din puterea lui Dumnezeu, iar cuvântul rugăciunii lor poate mijloci înaintea lui Dumnezeu vindecarea celor care sunt în suferință și neputință: 

„Atunci când venim în Sfânta Biserică și ne închinăm, noi Îl chemăm pe Dumnezeu să lucreze împreună cu noi. De aceea, puterea cuvântului și a rugăciunii se face în numele lui Dumnezeu. Cuvântul rugăciunii are putere. [...] Să fim conștienți că atunci când noi spunem o rugăciune, noi grăim în numele lui Dumnezeu. Prin botez am primit pecetea de a ne numi fii ai lui Dumnezeu după har. De aceea am fost învestiți cu această putere să ne rugăm și să folosim cuvântul care este încărcat de multă putere duhovnicească. [...] De aceea, să ne rugăm cu multă credință, asemenea sutașului din Evanghelie. Să credem cu tărie în puterea Fiului Dumnezeu. De asemenea, să ne rugăm cu smerenie și să cerem cu inimă bună și pentru cei care sunt în suferință și care nu se pot ruga, care nu pot veni în fața lui Dumnezeu, așa cum era sluga din Evanghelia de astăzi”.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Paraschevi” a Catedralei arhiepiscopale din Roman. (Pr. Valentin Băltoi)