La biserica „Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul De Mir” din parohia Rățeni a fost săvârşită de dimineaţă Sfânta Liturghie de către Preasfințitul Macarie Episcopul Europei de Nord, însoțit de un sobor de preoţi, împreună rugători fiind credincioşii acestei parohii, care au venit cu inimile pline de durere pentru a se despărţi de păstorul lor, părintele Ionuț Rusu, al cărui trup neînsufleţit a fost aşezat spre prohodire în biserica parohială.

Slujba de înmormântare a părintele Ionuț trecut în viaţa cea veşnică la vârsta de doar 36 de ani, a fost oficiată de către Înaltpreasfinţitul Ioachim Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului împreună cu Preasfințitul Macarie Episcopul Europei de Nord şi cei aproximativ 60 de părinţi slujitori din toată eparhia, care au venit să-şi ia rămas bun de la cel ce a fost frate în slujire, prieten şi coleg.

Lângă sicriul cu trupul neînsuflețit al părintelui s-a rugat soția acestuia doamna preoteasă Anca Monalisa, însărcinată în luna a noua, fiul părintelui în vârstă de șapte ani, mama Maria, dar și rudele și prietenii preotului mutat prea devreme din această lume. Tată și bun soț, preotul Ionuț a fost binecuvântat de Dumnezeu cu bucuria așteptării celui de-al doilea copil.

Familia îndurerată și ceilalți apropiați și-au stăpânit cu greu lacrimile, de altfel rugăcinile la căpătâiul părintelui nu au contenit în biserica din Rățeni unde a stat din după amiaza de luni, 1 octombrie, până în ziua înmormântării.

La final Preasfințitul Episcop Macarie a mângâiat prin cuvântul său familia îndoliată, transmițându-i gândul de compasiune și întărire în fața unei suferințe atât  de cumplite, manifestându-și dorința de a sprijini atât material cât și spiritual pe doamna preoteasă, cât și pe fiul ei Ștefan, având în cuget și gândul la pruncul care se va naște.

În cuvântul său, Înaltpreasfinţitul Ioachim Arhiepiscop al Romanului şi Bacăului, cu tristeţe în suflet spunea : „În mâna Lui Dumnezeu suntem toți și a rânduit Dumnezeu, ca această trecere inopinantă la Ceruri a părintelui, să ne adune aici pe toți, ierarhi și preoți în jurul trupului fratelui nostru, ca o coroană duhovnicească. Trecerea la cele veșnice a unui preot nu este o fatalitate ci o bucurie duhovnicească. Un preot este de două ori părinte: părinte pentru copii săi și părinte pentru cei încredințați lui spre păstorire. Părintele a fost fiu al nostru duhovnicesc, el s-a rupt din sânul familiei și a lăsat o familie îndurerată, s-a rupt din comuniunea preoților a colegilor și a prietenilor și evident că a născut o durere și în inima mea, pentru faptul că am chemat harul Lui Dumnezeu la taina preoției lui și am fost acel șipot prin care Dumnezeu a turnat harul său cel sfânt în inima lui și iată el și-a îndeplinit cu demnitate datoria de preot, părăsind acum lumea aceasta mai înainte de vreme.”

În încheiere Înaltpreasfinţitul Ioachim a dat citire unui poem încărcat de multă emoție, poem pe care Înaltpreasfinția sa l-a compus la acest ceas de durere:

 Mister

De patru zile am intrat

În lun-a zecea a lui brumar.

Văd frunzele cum s-ofilesc

Și holda pusă în hambar.

În țarini, grâul s-a-ngropat,

Ca-n glia umedă să moară

Și-apoi s-aducă rod frumos

Și însutit, în plină vară.

În tot acest ciclu firesc,

Marcat de moarte și-nviere

Un preot moare-n accident

Pe-un drum bornat doar de himere

Părintele de la Rățeni,

A fost luat tragic la Cer,

Lăsând orfani cei doi copii

Prea mici, în timpul efemer.

Că a plecat la Cer nu-i rău,

Că toți dorim în Cer s-ajungem,

Însă prea tânăr a plecat

Și de aceea toți îl plângem.

O, Doamne Sfinte, dă-mi putere

Să înțeleg acest mister !

Cum Anca naște astăzi prunc,

Iar soțul ei se naște-n Cer ?!...

După ce ierarhii și slujitorii sfintelor altare și-au luat rămas bun de la părintele Ionuț, sicriul cu trupul neînsuflețit a fost purtat de preoți în jurul bisericii, apoi cortegiul funerar s-a îndreptat către cimitirul din satul Valea Arinilor, satul natal al părintelui, unde acesta își va avea somnul de veci.