Sfântul Dimitrie cel Nou s-a născut în Basarabi, un sat din Bulgaria, în secolul al XIII-lea. A intrat de tânăr într-o mănăstire prezentă într-o peşteră apropiată locurilor natale. Nu ştim cât timp s-a nevoit în această peşteră şi nici când a trecut la cele veşnice.
Tradiţia spune că înainte de a muri, s-a aşezat singur între două lespezi de piatră, ca într-un sicriu, fiind acoperit în timp de apele raului. Moaştele sale au rămas multă vreme sub ape, până când o copilă care pătimea de duh necurat a avut o revelaţie: i s-a arătat Sfântul Dimitrie Basarabov, care i-ar fi spus: "Dacă părinţii tăi mă vor scoate din apă, eu te voi tămădui". Părinţii merg la locul indicat în vis, lângă râul Lom şi găsesc trupul neputrezit al sfântului între două pietre.
Moaştele Sfântului Dimitrie au fost aşezate în biserica din Basarabi. Au rămas aici până în anul 1774, când generalul rus Petru Saltacov le dăruieşte lui Hagi Dimitrie, un negustor de origine macedoromâna. Precizăm că generalul avea de gând să le ducă în Rusia, dar la insistenţele boierului Hagi Dimitrie, le-a lăsat închinătorilor de aici. Ele au fost aşezate cu cinste în actuala Catedrala patriarhală din Bucureşti, pe 13 iulie 1774, sub păstorirea mitropolitului Grigorie al II-lea (1760-1787), în timpul ocupaţiei ruseşti a Ţării Romaneşti (1769-1774).
Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitor al Bucureştilor
Sfântul Dimitrie cel Nou a fost proclamat ocrotitor al Bucureştilor în anul 1792, în vremea mitropolitului Filaret al II-lea (1792-1793). Datorită cinstirii sale, patriarhul Justinian Marina propune Sfântului Sinod generalizarea cultului sau în Biserica Ortodoxă Romană. Proclamarea canonizării Sfântului Dimitrie a avut loc în 1955 şi a primit ca zi de prăznuire dată de 27 octombrie.
Menţionăm că în trecut există obiceiul ca hramul bisericii în jurul căreia se desfăşura viaţa oraşului să devină patronul acestuia. Aşa se face că în secolul al XVI-lea, Bucureştiul are ca ocrotitor pe Maica Domnului, datorită hramului pe care îl purta biserica "pazarului" (Bazarul sau târgul oraşului) de lângă Curtea domnească, distrusă de turci la 1595.
Mai târziu, din anul 1659, când are loc mutarea reşedinţei Domnului ţării de la Târgovişte la Bucureşti, centrul devine Curtea Domnească (Curtea Veche). Şi cum biserica acestei curţi domneşti avea hramul "Bună Vestire", în secolul al XVII lea, sărbătoarea oraşului este Bună Vestire.
În secolul al XVIII lea, Bucureştiul îi are ca ocrotitori pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, datorită faptului că biserica mănăstirii lui Constantin Voda Şerban, devenită la 1668 catedrala şi reşedinţa a Mitropoliei Ţării Romaneşti, avea hramul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. După ce moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie au fost aşezate în Catedrala Mitropoliei, în anul 1774, ocrotitorul Bucureştilor devine Sfântul Dimitrie cel Nou.
Minunile Sfântului Dimitrie cel Nou
Din anul sosirii sale în ţara noastră, Sfântul Dimitrie a răspuns neîncetat nevoilor omeneşti. A pus capăt epidemiei de ciumă în 1815, când s-a făcut procesiune cu moaştele sale la cererea domnitorului Caragea. În anul 1827, sub domnia lui Grigore Ghica, a înlăturat secetă ce se abătuse asupra oraşului, după ce moaştele sale au fost scoase pe străzile din Bucureşti. Iar în 1831, după o altă procesiune, a oprit în chip minunat holeră.
Din minunile săvârşite la racla Sfântului Dimitrie amintim mărturia părintelui Iustin Bulimar, slujitor la Catedrala patriarhală: "În 1989, în urma slujbei Sfântului Maslu, un credincios pe care eu l-am văzut de mai multe ori participând la această Sfântă Taină şi la celelalte slujbe ale Bisericii rămânea întotdeauna ultimul de se închină. Şi, într-una din zile, la fel procedând, a urcat la racla sfintelor moaşte (dar de ce rămânea ultimul să se închine? - pentru că umblă cu cârje), şi-a aşezat cârjele, că de obicei, ca să şi le poată lua după rugăciune, după îngenuncherea pe care o putea face el acolo în felul lui, şi minunea s-a întâmplat: s-a ridicat, s-a închinat, a coborât treptele, n-a realizat pe moment că el de fapt îşi uitase cârjele şi de-abia după ce a coborât Dealul Patriarhiei şi-a dat seama de miracolul, de minunea întâmplată. S-a întors înapoi plângând şi mulţumind cu lacrimi în ochi, lui Dumnezeu şi Sfântului Dimitrie".
Minuni se petrec şi în prezent. Fiecăruia dintre noi îi răspunde Sfântul Dimitire. Rugaţi-vă şi veţi simţi darurile pe care Dumnezeu le trimite prin Sfântul Cuvios Dimitrie.
