Înconjurați de soborul preoților și diaconilor de la Catedrala arhiepiscopală, cei doi ierarhi ai Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului au săvârșit Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare în prima zi a Noului An 2026. După citirea pericopei evanghelice (Luca 2, 20-21; 40-52), Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a adresat credincioșilor prezenți un cuvânt de învățătură în care a vorbit despre semnificațiile duhovnicești ale cifrei 8, plecând de la prescripțiile Legii iudaice referitoare la tăierea împrejur a pruncilor de gen masculin. În înțeles creștin, pruncia este o categorie axiologică, iar cei care luptă pentru câștigarea curăției duhovnicești tind spre îndumnezeire, care este semnul perfecțiunii reprezentate grafic de cifra 8: 

„Suntem la 8 zile de la Nașterea Domnului. Opt zile de la Nașterea Domnului înseamnă mult sau puțin pentru faptul că, potrivit numerologiei biblice, înseamnă 7 plus 1, adică 8. Când noi tindem să trecem etapele vieții, ne apropiem de cifra șapte, pentru faptul că șapte, pentru noi, cei de pe pământ, reprezintă perfecțiunea. O perfecțiune relativă, nu absolută. Pentru faptul că numai Dumnezeu este Perfecțiunea perfecțiunilor, Înțeleptul înțelepților. Ceea ce înseamnă că toate se atribuie mai întâi lui Dumnezeu. O spune și Hristos Însuși: cel ce va lăsa pe mamă sau pe tată și va veni după Mine, este vrednic de Mine. Ceea ce înseamnă că noi trebuie să fim atenți cui Îi atribuim lauda noastră sau slava noastră sau adorarea noastră. Este bine să le atribuim lui Dumnezeu”.

Referindu-se în mod special la Praznicul Împărătesc al Tăierii Împrejur, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre importanța numelui lui Dumnezeu primit la Întrupare și despre valoarea mântuitoare a numelui de creștin primit la Botez, care încorporează pe cel nou botezat în Trupul tainic al Bisericii:

„Ce nume a luat Fiul lui Dumnezeu? A luat numele de Iisus Hristos. Ce înseamnă Hristos? Înseamnă Unsul lui Dumnezeu. Dacă Hristos înseamnă uns, atunci Iisus înseamnă Cel care mântuiește. Deci, iată că Unsul lui Dumnezeu mântuiește lumea. Ceea ce înseamnă că Hristos avea în plan să mântuiască lumea și a venit între oameni și I s-a pus numele Iisus, care înseamnă Cel care mântuiește. Până atunci, Dumnezeu nu avea un nume. Că spune Scriptura că niciun nume nu se potrivea ca să cuprinde într-un cuvânt pe Dumnezeu în toată plenitudinea Sa. E greu să explicăm tăierea împrejur. Era o operațiune care se făcea celor de parte bărbătească în cultul iudaic. Dar pentru noi acest act are o mare însemnătate. La opt zile de la naștere se punea numele copilului. Mai este și la noi în tradiție, când mama aduce pe lume un copil, la 8 zile vine părintele și face aghiazmă lehuzei, dar numele este pus mai târziu pentru faptul că prin nume omul este grefat pe vița Hristos și își trage existența din vița Hristos. Ceea ce înseamnă că El reprezintă umanitatea noastră, de aceea s-a smerit pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea nouă afară de păcat. Micul Prunc a fost adus pentru acest act care pentru noi simbolizează botezul, adică prima taină de inițiere și de intrare în Biserica lui Hristos”. 

Totodată, Înaltpreasfinția Sa i-a îndemnat pe cei prezenți să acorde importanță numelui pe care l-au primit la Botez, el reprezentând identitatea duhovnicească a creștinului în relația sa de comuniune cu sfântul ocrotitor și cu Dumnezeu:

„Când ne legăm prin Dumnezeu cu un nume, ca și orice nume, este înscris în genealogia sau în pomelnicul lui Dumnezeu, în dipticele cerului. De acolo nu ne mai șterge nimeni și rămânem pururea atâta vreme cât rămânem și noi în comunie cu El. Aveți un nume, țineți la El sau rugați-vă Sfântului pe care voi îl dețineți ca nume și învățați troparul cel puțin al Sfântului vostru protector, al numelui pe care îl aveți. Și atunci veți rămâne în comuniunea Bisericii, care înseamnă comuniunea Sfinților și comuniunea tuturor celor care participă activ, nu pasiv, la viața Bisericii”.

La finalul Sfintei Liturghii, făcând trimitere la identitatea duhovnicească și la locul distinct pe care fiecare creștin îl ocupă în Trupul Tainic al lui Hristos prin asumarea numelui și a vocației religioase, Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul a vorbit despre importanța participării în comuniune la rugăciunea Bisericii reflectată în Sfânta Liturghie, aceasta fiind liantul care ține în unitate sufletele rugătoare ale credincioșilor:

„Vă doresc multă sănătate și alese bucurii și mângâieri duhovnicești. Pentru faptul că dacă  mergem pe calea duhovnicească, celelalte vin de la sine și putem depăși orice inadvertență a vieții. Mulțumim pentru rugăciunile pe care le-ați făcut azi împreună cu noi și am simțit această alternanță între altar și credincioși mai mult ca oricând. Pentru faptul că ne îndeamnă și rugăciunile acestea complexe și clare din anaforaua liturghiei și atunci, bineînțeles, ne creează această osmoză, acest corp comun care este Biserica în care suntem mădulare în parte ale trupului tainic, Hristos fiind capul ei. Să rugăm pe Dumnezeu să ne dea sănătate tuturor!”. 

În finalul cuvântului său, Preasfințitul Părinte Teofil a îndemnat pe romașcanii prezenți în Catedrala arhiepiscopală să înceapă anul nou 2026 sub ocrotirea lui Dumnezeu invocând mila și ajutorul care îi pot călăuzi în viață și întări în încercări: 

„Anul care a trecut, dacă a fost rău, nu-i mai putem face nimic. Dar iată, ne dă Dumnezeu posibilitatea ca anul care vine, care a început, să fie un an al milei Domnului. Și mila lui Dumnezeu să vă ocrotească, să vină peste voi, să vă împlinească cererile cele de folos și de mântuire și să trăiți cu toții întru mulți și fericiți ani!”

După cuvântul de învățătură adresat credincioșilor, în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, înconjurat de soborul preoților și diaconilor, Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul a oficiat slujba de Te Deum la început de an, după rânduiala specifică acestui moment liturgic.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul psaltic Diaconia al Catedralei mușatine.

(Pr. Valentin Băltoi)