În ziua de pomenire a Sfântului Emilian de la Durostorum, biserica și curtea mănăstirii de la Ciolpani au devenit neîncăpătoare din cauza mulțimii credincioșilor ce au venit pentru a se ruga și închina la moaștele sfântului prăznuit.

La acest frumos și înălțător eveniment duhovnicesc au participat Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, și Preasfințitul Ignatie, Episcopul Hușilor. Alături de cei doi Ierarhi au fost prezenți Părintele Arhim. Pimen Costea, Vicar Eparhial, PC. părinți Consilieri, PC. părinte Vasile Cozma, protopop al Protopopiatului Buhuși, oficialități ale orașului Buhuși, un impresionant sobor de preoți și credincioși de pe întreg cuprinsul Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, precum și pelerini din alte județe ale țării.

Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a îndemnat în cuvântul său adresat celor prezenți la mărturisirea și apărarea adevărului și la promovarea cuvântului ziditor al Mântuitorului nostru Iisus Hristos în societatea contemporană.

Iubiți credincioși, după cum bine știți anul acesta este Anul Centenar, când noi românii trebuie să sărbătorim definirea neamului românesc care s-a semnat la Ierusalimul Învierii noastre naționale, care este Alba Iulia. Dar Alba Iulia nu putea exista dacă nu era Valea Oituzului, care avea dictonul nemuritor în inimile soldaților: Pe aici nu se trece! Evident că putea să fie alta harta Europei, dacă brațul vânjos al țăranilor noștri, al moșilor și strămoșilor, acum 100 de ani, nu ar fi făcut prin trupurile lor stavilă împotriva armatelor care veneau să stăpânească nefiresc partea pământului românesc care întregește astăzi Triada celor Trei Țări Române.  Lucrurile au fost de așa manieră, încât credem că au fost inspirate de Duhul Sfânt, pentru faptul că orice lucru bun nu trebuie să ni-l însușim noi, în mod voit, ci este lucrarea Dumnezeu în noi. În mijlocul Carpaților noi am instalat biserici, mănăstiri și popasuri din acestea turistice, dar care au această emblemă a tradițiilor noastre moldave, românești și creștine. Deci prin munții noștri care duc spre Ardeal se trece liber spre Transilvania și spre Europa. Trebuie să mărurisim cu toată forța noastră adevărul, să îl apărăm, să fim acei apologeți, acei apostoli ai promulgării cuvântului ziditor al Mântuitorului nostru Iisus Hristos!

Tot acum, Părintele Arhiepiscop Ioachim e exprimat și bucuira slujirii alături de Părintele Episcop Ignatie.

Iată o zi însemnată în calendarul de suflet al Eparhiei noastre, întrucât suntem la prăznuirea unui mare mărturisitor al credinței noastre. Din zorii Bisericii creștine au fost mulți martiri care au mărturisit pe Hristos până la sânge pentru adevăr, pentru proclamarea Evangheliei și a cuvântului ziditor. Liturghia acestui hram a fost deosebită dat fiind faptul că l-am avut pe Preasfințitul Ignatie, care își descoperă vasluienii săi aici, pentru faptul că marea majoritate a călugărilor și călugărițelor din această Eparhie, cu precădere din această mănăstire, aparțin acelui ținut din Vaslui, unde credincioșii de acolo sunt foarte evlavioși și păstrători ai tradițiilor noastre sfinte ortodoxe.

Cuvântul predicii a fost rostit de Preasfințitul Părinte Episcop Ignatie, care a explicat ce înseamnă a fi martir și mărturisitor al Dumnezeului Iubire.

Memoria Liturgică a zilei de astăzi ne aduce spre pomenire pe unul dintre martirii bisericii, pe Sfântul Emilian de la Durostorum. Întotdeauna când sărbătorim un martir, ar trebui să ne gândim să reflecăm asupra a ceea ce înseamnă să fii un om care să îți dăruiești viața integral lui Hristos, așa cum au făcut toți martirii bisericii noastre. A fi martir înseamnă în primul rând să poți să redai cu fidelitate ceea ce tu cunoști. Martirii bisericii noastre sunt cei care L-au cunoscut și au înțeles că a fi credincios, a trăi credința, înseamnă să Îl întâlnești pe Dumnezeu. Credința înseamnă încredere în Cel pe care tu Îl iubești.

La finalul cuvântărilor, cei doi Ierarhi au primit din partea domnului colonel (r) Paul Valerian Timofte, vicepreședintele Cultului Național al Eroilor Regina Maria, câte o medalie jubiliară. La terminarea slujbei, pelerinii prezenți la Ciolpani s-au putut bucura de agapa organizată prin grija maicilor de la mănăstire, sub coordonarea stareței stavrofora Lucia Chirvase.

Situată în partea de nord a judeţului Bacău, în apropierea oraşului Buhuşi, mănăstirea Ciolpani este cetatea spirituală, care înalţă pelerinii cu gândul la vechile sihăstrii din munţii Neamţului. Ea este construită pe locul unui vechi schit întemeiat de suliţaşul Ciolpan pe la anul 1590. În anul 1730 schitul de la Ciolpani, aflat într-o stare avansată de degradare, este refăcut de medelnicerul Teodor Cantacuzino, care ridică pe vechea temelie o bisericuţă cu hramul „Sf. Ier. Nicolae”.

Bisericuţa de lemn este una dintre cele mai mici biserici de lemn din Moldova. Tradiţia locală povesteşte despre existenţa unui schit de maici pe la sfârşitul sec. al XIX-lea. Această biserică a suferit modificări ulterioare, iar în anul 2002 a fost renovată. Ea a fost punctul de plecare pentru actuala mănăstire de la Ciolpani. Este o adevărată bijuterie din lemn de stejar şi este situată în cimitirul mănăstirii.

După anul 1989, la iniţiativa credincioşilor din satele învecinate se reînfiinţează aşezământul monahal, sub coordonarea stareţului mănăstirii Runc. Astfel, în 1991 s-a purces la lucru pe terenul donat de un fost localnic, pe nume Petru Păduraru.

Pentru început s-a construit un paraclis cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. În anul 1993 s-a sfinţit locul pentru biserica mare, cu hramul „Sf. Mc. Emilian de Durostorum”. Construcţia bisericii a început în toamna anului 1993, iar lucrările au fost finalizate în anul 1997, când a avut loc şi sfinţirea întregului complex monahal, la data de 21 septembrie. Obştea mănăstirii numără în jur de 60 de vieţuitoare, care au ca duhovnic pe Arhim. Emilian Panait, iar stareţa mănăstirii este maica stavroforă Lucia Chirvase.(pr. Daniel Marari)