Ajutorarea celor săraci și neputincioși constituie un adevăr de netăgăduit în Biserica Ortodoxă. De altfel, nici un om nu s-ar putea defini ca fiind un creștin adevărat, fără milostenie și dragoste de semenii aflați în necaz. Însă, fără îndoială că locul în care se vede și se simte cel mai bine bunătatea îl reprezintă mănăstirile, așezămintele monahale în care pelerine sau simplu rugător, găsești întotdeuna un mic ajutor.
„Mănăstirile noastre fac multă filantropie. Un exemplu este acela al mănăstirilor de lângă orașul Buhuși. În acea zonă trăiesc multe familii cu situație precară, atât materială, cât și financiară, iar maicile și călugării vin în ajutorul oamenilor în mod regulat și de multă vreme”, a explicat Preasfințitul Ioachim Băcăuanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.
Pentru bătrânii și copiii care trăiesc în Marginea sau Izvoare, lângă orașul Buhuși, drumul către mănăstirile Ciolpani sau Runc este un veritabil pelerinaj pe calea întâlnirii cu Hristos care, prin mâinile maicilor și călugărilor le oferă întotdeauna ajutor. Încovoiați de povara anilor și a greutăților, nevoiașii parcurg câte 4-5 kilometri pe jos, aproape zilnic, pentru a veni la mănăstirile de lângă urbea fostelor postavuri. Aici găsesc în permanență ceva de mâncare, alimente pentru acasă, sau chiar îmbrăcăminte adusă de creștini și bine chivernisită de maici, cu scopul de a fi împărțite necăjiților. Între zidurile sfințite de nevoința și osteneala monahală, milostenia este o stare de fapt, pe cât de firească, pe atât de impresionantă ochilor și auzului celor care își imaginează lumea ca fiind ticsită de egocentrici și nepăsători. Însă, actul caritabil al celor care și-au dedicat viața slujirii lui Dumnezeu este cel mai adesea unul tăcut și modest.
La Ciolpani, acolo unde ziua începe la 5 dimineața și se încheie la apusul soarelui, adică spre orele 21.00, fiind o continuă stare de muncă și rugăciune, copii din zonele învecinate se simt ca acasă. Vin de la școlile din Buhuși, pentru a se bucura și a se împărtăși din bucatele mănăstirești, ci și de dragoste și ajutor. „Avem câteva familii cu mulți copii din cartierul Marginea și din Buhuși care vin aproape zilnici la mănăstire pentru a primi mâncare. Sunt case cu câte șase, șapte copii, fără nici un venit, pe care încercăm să le sprijinim după puterile noastre. Sunt copii buni, care merg la școală și învață bine. Tot ceea ce le oferim este din veniturile proprii ale mănăstirii. De câțiva ani încercăm să le asigurăm un minimum de hrană, iar când se ivește ocazia le dăruim și îmbrăcăminte, din cea adusă la mănăstire de unii credincioși”, ne-a declarat maica stareță Lucia Chirvase.
Situația este asemănătoare și la Runc, acolo unde părintele stareț Macarie Costea împarte din produsele aflate în gospodăria obștii și familiilor fără posibilități materiale și financiare. „Sunt bătrâni fără pensie, care merg câte 3-4 kilometri pe jos, până aici, la biserică pentru a fi ajutate. Avem și câteva familii cu mulți copii cărora le dăm alimente la pachet. Din producția mănăstirii mai ducem și la spital, la Buhuși”, a explicat părintele Macarie.
De altfel, situația existentă în cartierele mărginașe ale acestui orășel este binecunoscută și de preoții din zonă, care organizează adesea campanii de ajutoare a copiilor, în mod special a celor care doresc să ajungă la școală, să învețe, pentru a-și depăși condiția umană nefastă. „În protopiatul Buhuși, preoții alături de credincioși s-au implicat în ajutorare copiilor din cartierul Marginea și nu numai, care învață la școlile din oraș. S-au derulat acțiuni filantropice mergându-se la casele acestora și oferindu-li-se alimente, rechizite șI alte produse”, a menționat preotul protopop Cozma Vasile.
