Din tăcerea maiestoasă a”Carmelului” Moldovei, de pe culmile Berzunțiului, de unde cuvântul arhiereului s-a răspândit spre mulțumea adunată întru rugăciunile în ziua de prăznuire a Sfântului Ilie, didahia ierarhului s-a coborât spre tăcerea grea a tumultului cotidian. Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim s-a reîntâlnit în comuniune sfântă alături de familie, prieteni și apropiați la mormântul adolescentului Vlad Vasile Șova, mutat la cele veșnice în urmă cu șapte ani. În fața familie, a prietenilor și credincioșilor prezenți la acest moment de priveghere și meditație, ierarhul a  ținut un impresionat cuvânt de întărire în credință și mângâiere pentru familia îndurerată, despre durerea despărțirii de cei dragi, despre puterea credinței în asemenea clipe grele și despre faptul că trebuie să devenim conștienți în fiecare clipă că această viață nu este altceva decât ”un paște” adică o trecere. ”Atunci când cineva din cei ce i-am preţuit  pleacă pe drumul fără întoarcere, parcă  ceva din noi moare, sau parcă o floare  se rupe din sufletul nostru pentru a fi răsădită  într-o altă glastră străină sensibilităţilor şi dispoziţiunilor noastre naturale.  E greu să acceptăm situaţia, dar aşa este voia Domnului”, a menționat ÎPS Arhiepiscop Ioachim în cuvântul său. ”Fiecare moarte este urmată de o înviere sau o renaştere. Altfel spus, orice moarte  presupune o nouă formă de viaţă. Toată existenţa noastră umană este un amestec  de moarte şi înviere.  Pelerinajul  nostru pe acest pământ este un Paşte neîncetat, adică o trecere  permanentă prin moarte la o nouă formă de viaţă”, a mai menționat ierarhul.