Luni, 27 iulie, în ziua de prăznuire a Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, locuitorii orașului Dărmănești au trăit un moment de mare însemnătate istorică prin sfințirea locului și punerea pietrei de temelie pentru noua biserică a schitului Lapoș, cu hramul „Sfânta Treime”. Din încredințarea IPS Părinte Arhiepiscop Ioachim, slujba a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului. Terenul a fost obținut prin strădania domnului primar Toma Constantin, iar de lucrările de construire se va îngriji părintele stareț Efrem Docan. Schitul Lapoș a fost reînființat la data de 1 iunie 2026.
Din soborul slujitor la Sfânta Liturghie și la slujba de sfințire au făcut parte preacuviosul părinte arhimandrit Nicolae Dănilă, Exarhul Mănăstirilor și Schiturilor din Eparhia Romanului și Bacăului, preacucernicul părinte Costel Mareș, protopop de Moinești, părintele inspector eparhial, Constantin Răzvan Popovici, precum și slujitori ai sfintelor altare ale parohiilor și mănăstirilor din împrejurimi. La acest moment de înaltă trăire duhovnicească au luat parte autoritățile locale și centrale, dar și numeroși credincioși și pelerini.
După Sfânta Liturghie, Preasfințitul Părinte Teofil a ținut un cuvânt de învățătură, în care a evidențiat strădania primilor călugări de la Schitul Lapoș și a apreciat dorința localnicilor de a obține reînființarea vetrei monahale:
„Locul acesta în care ne aflăm a fost ales de străbunii noștri la începutul veacului al XVIII-lea să-i ridice lui Dumnezeu casă de rugăciune, mănăstire unde candela să nu se stingă și Dumnezeu să fie preamărit în Sfânta Treime. Pentru că aici, la începutul veacului al XVIII-lea, a fost ridicată o mănăstire în cinstea Preasfintei Treimi. Deci se rugau aici străbunii noștri venind mai aproape de cer și Dumnezeu le primea rugăciunea. Vremurile au făcut însă ca pentru mai multe zeci de ani candela să fie stinsă aici și rugăciunile să nu continue. Dar, prin rânduiala lui Dumnezeu și prin stăruința unor oameni de bine, a obștii din Dărmănești, în frunte cu domnul primar, au solicitat Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ioachim ca aici să fie din nou aprinsă candela de rugăciune. Iar Înaltpreasfințitul a propus acest lucru în cadrul forurilor de conducere ale Arhiepiscopiei noastre și a încredințat această lucrare unui fiu al acestor locuri. Părintele Efrem Docan, care este din aceste ținuturi, a fost chemat și a primit misiunea de a reaprinde candela de rugăciune la Schitul Lapoș, vechea mănăstire închinată Sfintei Treimi. De aceea ne aflăm astăzi aici și am venit în numele Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ioachim ca să punem temelia pentru noua biserică a Schitului ce se va ridica aici.”
Părintele protosinghel Efrem Docan a transmis gândurile sale de recunoștință față de Dumnezeu și față de ierarhii Romanului și Bacăului și totodată a făcut o paralelă între Evanghelia de la Ioan, cap.12, și biserica schitului vechi, ascunsă de zeci de ani în pământ:
„Credem că aici este un loc deosebit în care s-au nevoit mulți viețuitori, s-au învrednicit a se bucura de darurile duhovnicești și totodată am putea spune și noi astăzi că biserica de aici, care a stat vreme în pământ de 120 de ani, se aseamănă bobului de grâu, despre care Mântuitorul Hristos spune că bobul de grâu, dacă va cădea în pământ, aduce roadă. Așa și biserica noastră, scoasă acum din pământ, nădăjduim că va aduce roadele duhovnicești, va să rodească o nouă biserică și o nouă vatră monahală, spre slava Preasfintei Treimi.”
De asemenea, domnul primar al orașului Dărmănești, Toma Constantin, a menționat faptul că rezidirea Schitului Lapoș este o dorință personală născută cu mult timp în urmă:
„E o zi mare pentru noi, e o zi deosebită, pentru că de mult am așteptat, eu personal, această zi, cred că de mai bine de 20 de ani. Copil fiind, am aflat că am avut o mănăstire noi, dărmăneștenii, cu multe sute de ani în urmă, și am început să caut, să văd unde a fost această mănăstire. Am fost cu tatăl meu aici, cred că cu mai bine de 40 și ceva de ani în urmă, și am văzut un dâmb care era plin de spini. Și mi-a spus tata, acolo cred că a fost mănăstirea, pentru că nu se vedea niciun fel de urmă serioasă de zid. Și așa s-a născut dorința de a reaprinde candela credinței pe aceste locuri. Încet, încet, am început să găsim tot felul de documente care făceau trimitere la fosta mănăstire. Și împreună cu preoții din Dărmănești am citit multe documente, și-i mulțumesc în mod special părintelui Toader Alixandrescu că a fost alături de mine în această inițiativă. Am aflat că Ioil a fost cel care a venit pentru prima dată aici în anul 1734... Eu sunt optimist și dacă mă uit cu ochii minții, eu văd această biserică deja construită. Astăzi suntem doar pe, eu știu, amplasamentul viitoarei biserici, dar nu va trece mult timp și dacă Dumnezeu ne va ține sănătoși, vă vom invita aici, la sfințirea acestui locaș, nu peste mult timp”.
(Pr. Andrei Alixandrescu)
