În acest context de profundă încărcătură duhovnicească, localitatea Gledin – locul nașterii sfântului – a devenit spațiul unei reîntoarceri simbolice la izvoare, unde trecutul și prezentul s-au întâlnit în lumina aceleiași credințe vii. Aici, Preasfințitul Samuel Bistrițeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, și Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, au săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, înconjurați de un sobor ales de clerici, într-o comuniune care a depășit simpla celebrare liturgică, devenind expresia unei Biserici vii, unite în memorie și har.

Slujirea liturgică, desfășurată în biserica cu hramul „Sfânta Treime”, a fost nu doar o comemorare, ci o actualizare a sfințeniei în timp. În jurul Sfântului Altar s-au adunat slujitori ai Bisericii și credincioși, într-o imagine ce evocă taina comuniunii ecleziale: trecutul reprezentat de sfânt, prezentul trăit liturgic și viitorul deschis prin credință.

Un moment de adâncă reflecție a fost cuvântul rostit de părintele arhimandrit Andrei Ioniță, intitulat sugestiv „Memoria ca act mântuitor: personalitatea cultural-duhovnicească a Sfântului Pahomie în context contemporan”. Într-o abordare deopotrivă teologică și existențială, acesta a subliniat faptul că memoria nu este o simplă rememorare a trecutului, ci o forță vie care modelează identitatea și sensul comunității:

"Sfântul Pahomie apare nu doar ca o figură istorică, ci ca un arhetip al omului integral, în care credința, cultura și disciplina interioară nu sunt compartimentate, ci armonizate. Născut în jurul anului 1660, într-o familie preoțească, primind la botez numele Petru, Sfântul Pahomie a crescut într-un univers în care viața nu era fragmentată, ci orientată spre sens. Această unitate interioară devine astăzi un răspuns profetic la criza contemporană a identității, marcată de superficialitate și dispersie.

Chemarea sa timpurie la viața monahală, descrisă ca „fierbinte dragoste către Dumnezeu”, capătă valoarea unui act de autenticitate radicală. Plecarea sa din lume nu este o evadare, ci o transfigurare a existenței – o alegere care redefinește libertatea nu ca autonomie, ci ca dăruire totală lui Dumnezeu. În limbaj contemporan, aceasta poate fi înțeleasă ca o recuperare a sensului profund al vieții într-o lume dominată de conformism și exterioritate."

În cuvântul de învățătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul a explicat credincioșilor sensul și semnificația pericopei evanghelice a zilei, care relatează unul dintre momentele în care Iisus se arată ucenicilor Săi după Înviere:

„Mântuitorul, după ce a înviat din morți, S-a arătat de mai multe ori ucenicilor Săi, în cele 40 de zile până la Înălțare. (...)

S-a arătat mai întâi femeilor mironosițe, la mormânt. Maria Magdalena, venind acolo, nu L-a recunoscut de la început. Abia atunci când a vrut să se apropie de El, a înțeles că este Hristos Cel Înviat. Apoi S-a arătat apostolilor, care stăteau încuiați de frica iudeilor. Erau doar zece, pentru că Toma lipsea. În aceeași zi, S-a arătat și celor doi ucenici, Luca și Cleopa, pe drumul spre Emaus. (...) Pentru că Hristos Se descoperă celor care cred, celor care Îi sunt prieteni.”

În încheiere Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul a vorbit despre bucuria întâlnirii cu Hristos cel înviat și despre chemarea credincioșilor de a deveni prietenii Lui, asemenea Sfântului Pahomie:

„Iubiți credincioși, astăzi am avut privilegiul de a fi prietenii lui Hristos, pentru că El a fost prezent în mijlocul nostru și ni S-a dăruit în Sfânta Euharistie. Ne-am împărtășit cu Hristos cel înviat, Care ne-a primit și ne-a îmbrățișat pe toți, numindu-ne prietenii Săi. În această localitate s-a născut și un prieten al lui Hristos, Sfântul Ierarh Pahomie, care a trăit o viață de rugăciune, smerenie și dăruire. El a coborât pe Hristos în inima sa și astăzi ne cheamă și pe noi să ne întâlnim și să ne rugăm împreună. Vă îndemn să păstrați credința, să primiți darul vieții și să creșteți copiii în credință, pentru că ei sunt binecuvântarea cea mai de preț a unei familii. Din acest loc s-a născut un sfânt și sunt și alți sfinți care așteaptă să vină.”

Apoi, Preasfințitul Samuel Bistrițeanul a transmis binecuvântarea Înaltpreasfințiului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei si a mulțumit tuturor celor prezenți la sărbătoarea comunității, în frunte cu delegația clericilor din Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, condusă de Preasfințitul Teofil Trotușanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei și i-a îndemnat pe credincioși să rămână statornici în credință și să urmeze exemplul sfântului ocrotitor:

„Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei, am avut astăzi bucuria de a sluji, împreună cu Preasfințitul Părinte Teofil, pentru prima dată la sărbătoarea acestui sfânt care a odrăslit din pământul satului Gledin. Mulțumim Preasfințitului Părinte Teofil pentru osteneală, pentru slujire, pentru cuvânt și pentru faptul că păstrează vie la Roman, memoria Sfântului Ierarh Pahomie de la Gledin, care a păstorit acea eparhie.”

Participarea numeroșilor credincioși, îmbrăcați în straie populare, a adăugat un strat simbolic aparte: tradiția nu ca muzeu, ci ca formă vie de identitate. Prezența autorităților locale, în frunte cu primarul Ioan Cira, a evidențiat legătura dintre Biserică și comunitate, dintre spiritual și social.

Astfel, sărbătoarea Sfântului Ierarh Pahomie de la Gledin se arată a fi mai mult decât o comemorare anuală, devenind un act de recuperare a memoriei ca dimensiune mântuitoare, o chemare la redescoperirea unei vieți integrate, în care credința nu este doar trăită, ci devine criteriu de sens și orientare în lumea contemporană. (arhimandrit Andrei Ioniță și Mioara Ignat)