Duminica Sfintei Cruci, care marchează mijlocul Postului Mare, a fost prilej de bucurie pentru mica obște a Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” Răchitoasa, adunată în comuniune sub omoforul PS Părinte Teofil Trotușanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului. Înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte arhim. Nicolae Dănilă, exarh, și arhim. Eftimie Bolin, duhovnicul mănăstirii, ierarhul a oficiat Sfânta Liturghie la Duminica a treia din Postul Mare.

În cadrul Sfintei Liturghii au fost înălțate rugăciuni de dezlegare specifice perioadei de nevoință a Postului Mare. Răspunsurile la strană au fost date de monahiile din obștea mănăstirii.

În cuvântul rostit cu acest prilej, PS Părinte Teofil Trotușanul a vorbit despre semnificația Duminicii Sfintei Cruci:

„Perioada aceasta a Postului Mare, iubiți credincioși și credincioase, este o călătorie către Rai, către vederea luminii lui Dumnezeu, lumina Învierii. Iar la jumătatea acestei călătorii, Părinții Bisericii au rânduit să facem pomenirea Sfintei Cruci, ca pe un toiag de care să ne sprijinim, ca să primim putere pentru a continua această călătorie a postului.”

De asemenea, ierarhul a tâlcuit pericopa evanghelică a zilei, explicând celor prezenți semnificațiile îndemnului hristic: „De voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze.”:

„Fiecare dintre noi avem de dus o cruce, mai grea sau mai ușoară. Unii duc crucea grea a suferinței, alții crucea familiei, alții crucea necazurilor, alții crucea singurătății, alții crucea bătrâneților însingurate, alții crucea răutăților pe care le întâlnesc din partea semenilor lor. Sunt multe și felurite cruci pe care oamenii le poartă în spatele lor.

Unii cârtesc pentru aceste greutăți pe care Dumnezeu îngăduie să vină asupra lor. Alții însă mulțumesc lui Dumnezeu și cer ajutor pentru a putea duce crucea până la capăt.”

În continuarea cuvântului său, Preasfințitul Teofil a subliniat că asumarea crucii nu este o condamnare, căci, atunci când simțim că ne apasă și este foarte grea, nu trebuie să uităm că nu o ducem singuri:

„Precum la finalul drumului Crucii din Ierusalim se află Biserica Sfintei Învieri – loc de bucurie, de binecuvântare și de har – tot astfel, la finalul călătoriei fiecărui bun creștin care își duce crucea cu mulțumire și rugăciune se află harul și binecuvântarea lui Dumnezeu Cel Înviat.”

În încheiere, ierarhul i-a încurajat pe cei prezenți să își asume și să își poarte crucea cu demnitate, pentru a se putea bucura de întâlnirea cu Hristos cel Înviat:

„Dacă simțiți că suferințele sau crucea pe care Dumnezeu a îngăduit să o purtați în această lume sunt prea grele, aduceți-vă aminte de îndemnul Evangheliei acestei duminici: să-L urmăm pe Domnul. Pentru că drumul purtării crucii duce sigur la Înviere.”

La final, părintele arhimandrit Eftimie Bolin, duhovnicul Mănăstirii Răchitoasa, a mulțumit Preasfințitului Părinte Teofil Trotușanul pentru slujire, binecuvântare și cuvânt. (Mioara Ignat)