Aflată în centrul Cimitirului Eternitatea din Roman, Biserica „Schimbarea la Față” reprezintă un reper duhovnicesc pentru fiecare dintre romașcanii care zilnic se reculeg la căpătâiul celor care, consumându-și existența în lumina lui Hristos, au adormit cu nădejdea propriei lor învieri și reîntâlniri cu Părintele Ceresc în Împărăția lumii neînserate.

În data de 5 august, cu prilejul hramului acestui sfânt chivot ctitorit de preotul Andrei Berescu și sfințit de vrednicul de pomenire Episcop Melchisedec Ștefănescu în anul 1886, credincioșii romașcani au avut bucuria de a se întâlni în rugăciune cu Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, care a oficiat slujba Vecerniei unite cu Litia, împreună cu soborul preoților de la bisericile din municipiul Roman. 

Aflat pentru prima dată în postura de a oficia o slujbă a Vecerniei hramului la o biserică din Protopopiatul Roman, în calitate de ierarh, Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul și-a exprimat bucuria de a se regăsi în rugăciune împreună cu preoții și credincioșii în biserica tuturor romașcanilor, participând la frumoasa tradiție instituită și păstrată în această zonă a Eparhiei:

„Mă bucur că am fost aici, în această seara, la începutul sărbătorii Schimbarea la Față a Domnului. Am venit cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim care iubește această biserică și comunitate și mi-a spus că este o tradiție frumoasă, că în ajunul sărbătorii hramului, aici vin preoții din oraș pentru a se ruga împreună și că această biserică nu are o enorie anume, dar că aici vin ca să fie prohodiți pe ultimul drum credincioși din tot orașul. De aceea, putem spune că este o biserică a tuturor, pentru că aici își găsesc somnul de veci creștinii noștri care viețuiesc în orașul Roman”. 

În cuvântul adresat celor prezenți, Preasfinția Sa a vorbit despre reprezentarea iconografică a minunii de pe Tabor care reflectă cu fidelitate relatarea evanghelistului Matei (Matei 17, 1-9):

„Sunt sigur că ați privit și v-ați închinat de multe ori și la icoana acestui praznic pe care o avem zugrăvită aici, în catapeteasma bisericii, și care ne prezintă personajele care au participat la minunea de pe Tabor și pe care le menționează și pericopa evanghelică care vorbește despre Schimbarea la Față. În jurul Mântuitorului Hristos, pe vârful Muntelui Tabor, s-au arătat Moise și Ilie, pe care îi recunoaștem în icoană: Moise, care poartă în mâini Tablele Legii, cel care a primit de la Dumnezeu cele zece porunci ale Vechiului Testament; profetul Ilie, care stă în cealaltă parte a Domnului Hristos, și îngenunchiați în uimire, la baza muntelui, cei trei apostoli care au fost învredniciți și chemați de Iisus să urce pe Muntele Taborului și să vadă slava Schimbării la Față”. 

Referindu-se la timpul sărbătoririi calendaristice a Schimbării la Față a Domnului, Preasfinția Sa a subliniat faptul că aceasta nu este așezată în calendarul bisericii în ultima lună a anului bisericesc pentru a respecta cronologia evenimentelor hristice relatate de evangheliști, ci pentru faptul că semnificațiile ei teologice transcend timpul și anticipează bucuria împărtășirii din lumina necreată a Împărăției cerurilor:

„Este ultimul praznic împărătesc din cursul anului bisericesc închinat Domnului Iisus Hristos. Șirul celor 12 praznice se încheie în luna august pentru că prima lună a anului bisericesc este socotită luna septembrie. Schimbarea la Față a Domnului încununează și încheie astfel șirul Praznicelor Împărătești. Această sărbătoare este așezată ca ultim Praznic Împărătesc, dar din punct de vedere istoric, al desfășurării evenimentelor din viața Domnului Iisus, ea nu s-a petrecut chiar în această perioadă. Dacă ar fi să analizăm după cum ne spune Evanghelia, ea a avut loc chiar înainte de pătimirea Domnului, cu 8 zile înainte de pătimirea Lui. Deci ar trebui cumva ca acest praznic să fie așezat înainte de Florii, dacă ar fi fost așezat în ordine cronologică. Și totuși, părinții Bisericii noastre au rânduit acest praznic tocmai în această zi din luna august pentru că are o însemnătate adâncă teologică și o explicație care spune așa: Praznicul Schimbării la Față ne vorbește despre Împărăția ce va să vină pentru că lumina taborică pe care au văzut-o apostolii și Moise și Ilie strălucind în obrazul lui Iisus este lumina Împărăției ce va să vie. O împărăție pe care noi creștinii o așteptăm și o mărturisim și prin Crez: „Aștept învierea morților și viața ce va să fie”. Deci este viața unei Împărății ce va veni. Suntem cu toții curioși să știm cum va fi în Împărăția veacului ce va să vie”.

Analizând hermeneutic prezența lui Moise și Ilie în icoana Schimbării la Față a Domnului, Preasfinția Sa a subliniat faptul că vederea luminii necreate nu este specifică doar sfinților care trăiesc în comuniune de iubire cu Dumnezeu în Împărăția cerurilor, ci este o energie dumnezeiască împărtășită creștinilor în cadrul liturgic în măsura puterii și a dorinței lor de a primi acest dar ceresc, exprimate prin efort duhovnicesc:

„Această slavă ne este împărtășită nouă încă de aici, după puterea noastră. Vederea acestei slave depinde de cât de mult ne apropiem noi de Dumnezeu, cât de mult urcăm Taborul cel duhovnicesc, pentru că slava lui Dumnezeu se arată pe măsura deschiderii inimilor noastre. Și strălucește și asupra celor vii, dar și asupra celor plecați dincolo. De aceea sunt prezenți la această sărbătoare Moise și Ilie. De ce nu a ales Domnul pe alți profeți sau drepți, ci tocmai pe Moise și Ilie? Pe de o parte Moise din Vechiul Testament este cel prin care s-a dat Legea care ne conduce la Dumnezeu. Ascultarea de legea Domnului este calea împărătească care ne ajută să dobândim această Împărăție, iar Moise este și reprezentantul celor morți pentru că el a murit. Locul mormântului său nu este cunoscut, dar a murit văzând de departe Țara Făgăduinței de dincolo de Iordan. Ilie, celălalt participant, este sfântul proroc care nu a cunoscut moartea. Deși este trecut în calendar, el nu a murit. Și știm din viața lui că el a fost înălțat la ceruri și va veni din nou la sfârșitul veacurilor. Deci Ilie este reprezentantul celor vii. Pe Muntele Tabor au stat de vorbă și Moise și Ilie, adică și morții și viii sau împărtășit de lumina care a strălucit pe Fața lui Iisus. Acestă lumină duhovnicească a Împărăției este o promisiune pentru care creștinii vin la Sfânta Biserică. Oare câți dintre cei ce se roagă cu credință au primit și simt în inima lor adierea zefirului acestei lumini line, cum o numim în cântările bisericești. Acea frumusețe a dumnezeirii care pe ei i-a făcut să înțeleagă că El era de fapt dintr-o altă lume. Era o frumusețe a obrazului lui Iisus care le vestea o altă Împărăție. Această slavă a Împărăției care a strălucit în obrazul lui Iisus este promisiunea și arvuna pe care noi dorim să o primim încă de aici, să vedem și noi această lumină în obrazul lui Iisus. O primim cu adevărat ori de câte ori suntem în comuniune de rugăciune așa cum am fost și în această seară”.

În finalul cuvântului său, Preasfinția Sa a remarcat faptul că participarea la slujbele bisericii reprezintă efortul duhovnicesc pe care fiecare creștin îl depune în încercarea de a vedea lumina necreată de care Sfinții Apostoli s-au învrednicit pe Muntele Tabor. Fiecare prezență a creștinului în spațiul ecleziastic este o nouă ocazie de a-și transfigura viața și a transforma propria locuință și familie în mediu al prezenței lui Dumnezeu, hrănindu-și existența cu adevărata mâncare și băutură care sunt Trupul și Sângele Domnului:

„Ați ales să fiți astăzi aici, asemenea apostolilor care au urcat pe Tabor și n-au rămas fără de plată, căci au văzut în obrazul lui Iisus acea frumusețe dumnezeiască și lumină a slavei Împărăției de dincolo. Doresc ca această lumină a Taborului să strălucească asupra tuturor, să vă întoarceți la casele dumneavoastră cu bucuria cu care s-au întors și Sfinții Apostoli când s-au coborât de pe Tabor. Atât de mult au fost cuprinși de bucuria vederii slavei Împărăției de dincolo, încât ar fi dorit ca să oprească în cele trei colibe pe cei trei care i-au învrednicit de a fi părtași acestei slave. Cele trei colibe sunt simbol al Sfintei Treimi, dar și al comuniunii. Să aveți în casele dumneavoastră cele trei colibe permanent, să se sălășluiască Domnul Dumnezeu în mijlocul dumneavoastră, să aveți binecuvântarea celor vii și a celor morți. Arătați tuturor că ați văzut slava veacului ce va să vină. Din aceasta vor cunoaște oamenii că suntem cu adevărat creștini dacă vom putea să le împărtășim această bucurie a vederii slavei lui Dumnezeu. Nu în ultimul rând, vă doresc să aveți în casele dumneavoastră binecuvântarea și rodul pâinilor care s-au sfințit, a grâului, a vinului și a untdelemnului. La Slujba Litiei noi sfințim aceste bucate care sunt rodul pământului, materii care ne sunt necesare pentru viață. Să aveți pâinea cea adevărată, pe Domnului Iisus Hristos, în casele dumneavoastră și în inimile dumneavoastră și să strălucească lumina praznicului de astăzi asupra tuturor”.

La final, preotul paroh Ciprian Năstase a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim pentru faptul că la acest eveniment major din viața comunității Bisericii „Schimbarea la Față” a delegat pe Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul. De asemenea, părintele paroh a mulțumit Preasfințitului Părinte Teofil Trotușanul pentru slujirea arhierească și cuvântul de învățătură, apoi a mulțumit preoților împreună slujitori și credincioșilor.

Apoi, Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul a binecuvântat și însemnat cu ulei sfințit pe preoții slujitori și pe credincioșii prezenți.

(Pr. Valentin Băltoi)