Pelerinajul a început, așa cum se cuvine oricărei călătorii a sufletului, în biserica parohială, unde, înainte de plecare, a fost săvârșită rugăciunea pentru călători. Încredințându-și pașii purtării de grijă a lui Dumnezeu, credincioșii au pornit spre Ardeal cu dorința sinceră de a transforma cele două zile într-o adevărată experiență a întâlnirii cu Hristos.

În prima zi, pelerinii au poposit la Mănăstirea Codreanu, la istorica Biserică Ortodoxă din Chichiș, au vizitat Mănăstirea Șinca Veche, apoi Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, unde au petrecut momente de rugăciune la biserica voievodală și la izvorul legat de numele Sfântului Părinte Arsenie Boca. Pelerinajul a continuat spre Mănăstirea Prislop, unde, în liniștea locului binecuvântat de Dumnezeu, credincioșii s-au închinat la mormântul Sfântului Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop, înălțând rugăciuni pentru familiile lor, pentru comunitatea parohială și pentru întreaga Biserică.

Cea de-a doua zi a debutat la Alba Iulia, cetatea Marii Uniri, unde pelerinii au vizitat Catedrala Reîntregirii Neamului și impresionanta cetate bastionară, loc în care istoria și credința se întâlnesc în chip armonios. Drumul a continuat spre Mănăstirea Râmeț, unul dintre cele mai vechi și mai iubite așezăminte monahale din Transilvania, iar apoi spre Mănăstirea Dumbrava, unde pelerinii au avut bucuria de a se reculege și de a se închina în aceste locuri binecuvântate.

Un moment deosebit de profund l-a constituit popasul la Mănăstirea Înălțarea Sfintei Cruci din Aiud. În apropierea fostului penitenciar, devenit simbol al suferinței și al mărturisirii credinței în perioada comunistă, grupul de pelerini a înălțat rugăciuni pentru odihna sufletelor tuturor celor care au pătimit în temnițele comuniste. Evocarea jertfei martirilor și mărturisitorilor neamului a oferit tuturor prilejul unei adânci reflecții asupra prețului libertății credinței și asupra responsabilității fiecărui creștin de a mărturisi Evanghelia în vremurile de astăzi.

Pe parcursul întregului itinerar, rugăciunea a însoțit fiecare etapă a călătoriei. Citirea Acatistului Mântuitorului Iisus Hristos, a Paraclisului Maicii Domnului, rostirea rugăciunilor de dimineață și de seară, precum și cântările bisericești au transformat autocarul într-o adevărată biserică în mișcare, iar timpul petrecut împreună a devenit prilej de cunoaștere, comuniune și întărire sufletească.

În cadrul dialogurilor duhovnicești purtate pe parcursul celor două zile, părinții însoțitori au prezentat istoricul mănăstirilor vizitate, viețile sfinților legați de aceste locuri și mărturii despre eroii și mărturisitorii credinței din perioada comunistă, ajutându-i pe participanți să înțeleagă mai profund bogăția patrimoniului spiritual și identitar al neamului românesc.

Pelerinajul a arătat încă o dată că apropierea de mănăstiri înseamnă mai mult decât vizitarea unor monumente istorice. Înseamnă întâlnirea cu oameni ai rugăciunii, redescoperirea liniștii lăuntrice, întărirea comuniunii dintre membrii Bisericii și asumarea chemării fiecărui creștin de a deveni, în propria familie și comunitate, mărturisitor al lui Hristos.

La întoarcerea în Roman, fiecare pelerin a purtat în suflet nu doar amintirea unor locuri de o frumusețe aparte, ci și bucuria unei experiențe duhovnicești autentice, conștientizând că orice pelerinaj exterior devine cu adevărat roditor numai atunci când se transformă într-un pelerinaj al inimii către Dumnezeu.

(pr. T. R.)