O nouă pagină din istoria Mănăstirii Diaconești: sfințirea bisericii mari

Sâmbătă, 15 august 2026, în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, Mănăstirea Diaconești și-a sărbătorit hramul printr-un moment de însemnătate pentru istoria așezământului monahal: sfințirea bisericii mari, cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului”, „Sfântul Cuvios Dionisie de la Colciu” și „Sfânta Muceniță Filoteea de la Argeș”. După anii în care alunecările de teren au primejduit vatra mănăstirii și au făcut necesară o amplă lucrare de consolidare și înnoire, ziua sfințirii a adunat în rugăciune ierarhi, clerici, obștea monahală, ctitori, binefăcători și numeroși pelerini.

Programul liturgic a început dimineață cu săvârșirea Paraclisului Maicii Domnului și a Proscomidiei, iar după întâmpinarea ierarhilor a fost oficiată Sfânta Liturghie arhierească.

La slujbă au participat Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, și Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, alături de un ales sobor de preoți și diaconi.

După citirea Sfintei Evanghelii, cuvântul de învățătură a fost rostit de Preasfințitul Părinte Veniamin. Pornind de la pericopa evanghelică despre Marta și Maria, Episcopul Basarabiei de Sud a vorbit despre așezarea corectă a priorităților în viața creștinului și despre întâietatea lucrării duhovnicești:

„Dacă privim la cele două surori, vedem, pe de o parte, dorința de a-I sluji Domnului, stând la picioarele Lui și ascultând cuvântul Lui, iar, pe de altă parte, dorința Martei de a fi o gazdă bună. Unii comentatori ai acestui pasaj din Sfânta Evanghelie au spus că, de fapt, este vorba despre prioritățile vieții noastre, pe care trebuie să le avem în vedere, pentru că viața duhovnicească are prioritate față de viața trupească, iar ascultarea cuvântului Domnului și preocuparea pentru cele duhovnicești sunt mult mai importante decât grija pentru lucrurile sau treburile vieții, care foarte adesea ne fură timpul prețios dat de Dumnezeu pentru lucrarea mântuirii noastre.”

În continuarea cuvântului, Preasfințitul Părinte Veniamin a prezentat-o pe Maica Domnului ca model al ascultării și împlinirii cuvântului lui Dumnezeu, ocrotitoare a monahilor, a familiilor și a celor aflați în necaz și suferință. Referindu-se la sărbătoarea Mănăstirii Diaconești și la împlinirile obștii monahale, ierarhul a subliniat:

„Este un moment de mare bucurie duhovnicească pentru noi toți și ne rugăm Maicii Domnului să facă și inimile noastre biserici sfințite, să ne ajute pe calea vieții să alegem, ca și Maria, partea cea bună și, în același timp, să ascultăm și să punem la inima noastră cuvântul Domnului, Care ne cheamă să ascultăm cuvântul Lui și să-l împlinim, pentru că fericiți sunt cei care fac aceasta, slăvindu-L pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt.”

După Sfânta Liturghie, înaintea slujbei de târnosire, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim s-a adresat ierarhilor, clericilor, autorităților, obștii monahale și pelerinilor, exprimând bucuria întâlnirii la sărbătoarea Mănăstirii Diaconești:

„Bine ne-am întâlnit aici, în jurul Bisericii «Adormirea Maicii Domnului» de la Mănăstirea Diaconești! Bine ne-am întâlnit și, în numele lui Iisus Hristos, vă spunem tuturor că vă sărutăm sufletele, căci le-am văzut deschise, și rugăm pe Dumnezeu ca o picătură de har să coboare în sufletele frățiilor voastre astăzi, cu prilejul acestei distinse sărbători, pentru ca acea picătură de har să rodească în fiecare roadele Duhului Sfânt.”

Înaltpreasfinția Sa a evocat apoi osteneala obștii monahale și sprijinul primit pentru refacerea așezământului, ale cărui construcții au fost afectate de instabilitatea terenului:

„Soborul de maici al acestei mănăstiri s-a străduit mult, ajutat, bineînțeles, de autorități centrale, locale și cele județene. Astfel, astăzi avem această nouă biserică frumoasă, zidită din temelie, pentru că, așa cum bine știți, aceste dealuri, acești munți, ei sunt statornici, dar uneori, datorită vitregiilor vremii, merg sau se mută dintr-un loc în altul. Și atunci au statornicit aceste dealuri și, astfel, avem o mănăstire nouă în numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, dar și al unor sfinți protectori, pe care soborul mănăstirii ne-a rugat să-i adăugăm în sinaxare sau în istoricul acestei biserici, acestei mănăstiri.”

În numele obștii monahale și al credincioșilor, maica stareță, Stavrofora Evloghia Chirvase, a adresat un cuvânt de mulțumire Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, ierarhilor prezenți, clericilor, ctitorilor și binefăcătorilor, precum și tuturor celor care au fost alături de mănăstire în anii de încercare și de înnoire.

Maica stareță a mulțumit în chip deosebit Părintelui Stareț Dionisie de la Chilia „Sfântul Gheorghe” Colciu pentru prezența la eveniment și pentru legătura duhovnicească adusă, prin acesta, cu Sfântul Munte și cu Sfântul Cuvios Dionisie de la Colciu, așezat între ocrotitorii bisericii mănăstirii.

Referindu-se la cei care au contribuit, în diferite feluri, la lucrarea așezământului, maica stareță a spus:

„Din adâncul inimii, înălțăm rugăciune pentru fiecare, aducându-le mulțumirea noastră, fiindcă darul, osteneala, jertfa, buna dorire și rugăciunea au fost și sunt pietre de temelie la zidirea mănăstirii și a obștii acesteia. Timpul nu ne ajunge spre a da numele tuturor. De aceea, ne rugăm ca Dumnezeu să răsplătească bogat și aici, dar mai ales în Împărăția Sa.”

Cu acest prilej au fost acordate distincții eparhiale celor care au sprijinit, prin slujire, implicare și generozitate, înnoirea Mănăstirii Diaconești. PC Maică Stareță Stavrofora Evloghia Chirvase a fost distinsă cu „Crucea Moldavă”, iar PC Pr. Viorel Anăstăsoaie a primit „Crucea Țării de Jos”. Doamnei Manuela Irina Pătrășcoiu, director general al Companiei Naționale de Investiții, i-a fost conferit Ordinul „Melchisedec”, clasa I. Totodată, ctitorilor și binefăcătorilor mănăstirii le-au fost oferite distincții de vrednicie, în semn de recunoștință pentru contribuția lor la lucrările desfășurate în cadrul așezământului monahal.

Înaintea începerii slujbei de târnosire, părintele Ciprian-Ioan Ignat, secretar eparhial al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, a dat citire Hrisovului de sfințire, document care consemnează începuturile Mănăstirii Diaconești, încercările prin care a trecut așezământul și etapele înnoirii sale.

În continuare, slujba de târnosire a bisericii cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului”, „Sfântul Cuvios Dionisie de la Colciu” și „Sfânta Muceniță Filoteea de la Argeș” a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, împreună cu Preasfințitul Părinte Veniamin, Preasfințitul Părinte Macarie și Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul.

La acest moment au participat PC Arhim. Nicolae Dănilă, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, PC Pr. Costel Mareș, protopop al Protopopiatului Moinești, PC Protos. Paisie Curcuță, preot slujitor al mănăstirii, un ales sobor de preoți și diaconi, Maica Stareță Stavrofora Evloghia Chirvase și obștea monahală, alături de ctitori, binefăcători și numeroși credincioși.

Rânduiala târnosirii a cuprins înconjurarea sfântului lăcaș și momentele liturgice specifice sfințirii, continuând în interiorul bisericii cu târnosirea Sfintei Mese.

După încheierea slujbei de târnosire, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a explicat celor prezenți semnificația sfințirii unei biserici, evocând imaginea biblică a Betelului și a scării văzute de Patriarhul Iacob:

„Atunci când se ridică undeva o biserică, spunem că acolo este o poartă a cerului, amintind de  Vechiul Testament din care aflăm despre scara care urca de pe pământ la cer, pe care îngerii lui Dumnezeu se urcau și coborau, văzută în vis de Iacob.”

Înaltpreasfinția Sa a încredințat apoi biserica sfințită obștii Mănăstirii Diaconești și și-a exprimat nădejdea că, după finalizarea picturii, va putea fi săvârșită și sfințirea acesteia:

„De aceea, dăm slavă lui Dumnezeu pentru aceasta și în mod festiv, astăzi, de ziua hramului, dăruim această biserică sfințită, înfrumusețată, maicilor de la Mănăstirea Diaconești, să aibă grijă de ea, să o înfrumusețeze, cu nădejdea că, în curând, să putem veni și la sfințirea picturii care se va adăuga acestui sfânt lăcaș.”

Sfințirea bisericii mari a Mănăstirii Diaconești a încununat astfel anii de eforturi pentru consolidarea și înnoirea așezământului monahal și a deschis o nouă etapă în viața obștii și credincioșilor care se roagă aici. (Mioara Ignat)