În ochiul tău înlăcrimat,
Dacă Iisus va fi lăsat
S-aprindă focul necreat,
Va arde tot ce-i necurat,
Călcări de lege şi păcat.
Iar lacrima El va usca
Prin pacea Sa.
Apoi, prin ochiul cristalin,
Turna-va, din potir divin,
În trupul tău, slăbit de chin,
Ulei curat şi puţin vin,
Ce va-ndulci orice venin.
Şi va stârpi tot ce e rău
Prin harul Său.
Lumina lină va intra
Iluminând inima ta
Să vezi tot slinul pus în ea.
Apoi, cu grijă-l vei spăla,
Cu lacrimi de metanoia.
Tenebrele vor dispărea,
Iar chipul tău va fi frumos
C-a lui Hristos.
Vei fi doar rob lui Dumnezeu
Şi-L vei sluji cu zel mereu.
Nu vei mai fi nici fariseu,
Nici mamona şi nici ateu,
Chivernisi-vei orice leu
Cu gând curat că l-ai depus
În banca lui Iisus.
Atunci credinţa va spori,
Iar Dumnezeu se va-ngriji
Să ai ce vrei pentr-a trăi,
Că ai legat verbul "a fi"
De "a avea" prin "a iubi"!
El, ca răsplată, îţi va da
Iubirea Sa.
Priveşte crinii de pe câmp,
Ce-mpodobesc un anotimp,
Cât de frumoşi şi albi ei sunt,
Cu un parfum suav şi scump,
Că au primit ploaie la timp.
Nici Solomon în slava sa
N-a fost aşa!
Priviţi şi păsările-n zbor!
Nu se'ngrijesc de hrana lor
Că Dumnezeu, proniator,
El le hrăneşte, uimitor,
Din tot ce-a dat bogaţilor.
Iar păsările-I mulţumesc
Când ciripesc.
Tu, omule de ce nu vezi
Că viaţa lamentabil pierzi
Și mamona ţi-a pus obezi?
În Dumnezeu nici nu mai crezi!
Prin viaţa ta Îl întristezi!
Ca iarbă-n foc tu vei sfârşi
Când vei muri!
Hristos ne-a dat un legământ:
Să fim cu El, prin Duhul Sfânt,
Şi ne-a lăsat ca testament,
Care-i de fapt avertisment:
„COPII, stocaţi cu grijă-n cer
Al vostru giuvaer!”
* Meditație lirică la Duminica a III-a după Rusalii, Despre grijile vieții
