Înaltpreasfinţia Voastră,

Am aflat cu multă tristeţe de trecerea timpurie la cele venșice a Părintelui Arhimandrit Serafim Huzdup, Exarh, Mare Eclesiarh al istoricei Catedrale Arhiepiscopale din Roman, ctitoria marelui domnitor al Moldovei, Petru Rareș.

Călugăr harnic, binevoitor și râvnitor, Părintele Serafim s-a preocupat de rezolvarea multor probleme, ca apropiat colaborator la Sectorul Agricol-Silvic, precum și Exarh al Mănăstirilor din Sfânta Arhiepiscopie a Romanului și Bacăului, fiind model pentru monahi, pelerini și credincioși, în slujirea Bisericii și a monahismului românesc, în aceste vremuri deloc ușoare.

Consider că principalele coordonate ale vieţii sale monahale sacerdotale rămân ascultarea, smerenia, dorinţa de a fi de folos altora, mai ales, Chiriarhului său.

Înalţ și eu rugăciune smerită pentru odihna sufletului său, pentru călătorie liniștită către Împărăţia lui Dumnezeu și așezarea numelui său în Cartea Vieţii, dar și în cartea istoriei Mănăstirii Runc, mănăstirea sa de metanie, veche vatră sihăstrească, iubită și ctitorită de însuși Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, pe care el a slujit-o cu devotament și discreție filocalică.

Veșnica lui pomenire din neam în neam!

†Timotei Prahoveanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopie Bucureștilor