În Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, curtea și biserica Mănăstirii Giurgeni au devenit neîncăpătoare pentru credincioșii, fii duhovnicești și pentru pelerinii veniți din toată Arhiepiscopia Romanului și Bacăului și din împrejurimi pentru a participa la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie.

Aceasta a fost săvârșită de către Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, alături de un sobor din care au făcut parte părintele exarh, arhimandrit Nicolae Dănilă, starețul mănăstirii Giurgeni, părintele protosinghel Nectarie Iftime, ecleziarhul mare al Catedralei Arhiepiscopale din Roman și 20 de slujitori, consilieri și inspectori eparhiali, preoți și diaconi. 

În cuvântul de învățătură, PS Teofil Trotușanul a evidențiat importanța mărturisirii credinței, dar mai ales săvârșirea faptelor bune, elemente necesare pentru pregătirea vieții de dincolo în vederea Judecății de Apoi:

„Astăzi ne aflăm în Duminica în care Biserica ne amintește despre Judecata de Apoi, iar modul în care va avea loc această Judecată a fost exprimat de Mântuitorul Hristos sub forma unei parabole. Această reprezentare a Înfricoșătoarei Judecăți este așezată de Biserică în Duminica numită a lăsatului sec de carne, o duminică pregătitoare pentru începerea Sfântului și Marelui Post. De ce se aduce aminte de Judecata de Apoi? Viața pe care o ducem aici creează și răspunsul pe care îl vom da la această Judecată, care începe de pe pământ. Ori de câte ori facem o faptă bună unui frate mai mic decât noi, unui om necăjit, această faptă este primită de însuși Hristos, iar cei care fac aceste fapte de milostenie, în fața Lui vor auzi: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii”. Deci, noi singuri ne pregătim locul în care vrem să ședem, Judecata lui Dumnezeu este doar momentul în care se desparte lumina de întuneric, binele de rău”.

De asemenea, Preasfinția Sa a subliniat activitatea duhovnicească a părintelui arhimandrit Antonie Jeflea, fostul stareț al așezământului monahal de la Giurgeni, trecut la Domnul în anul 2018: 

„Am venit astăzi și pentru că Dumnezeu a făcut odinioară o judecată cu unul din părinții care a slujit aici și încă nu putem să spunem cu siguranță în care dintre locuri a fost el așezat, dar putem înțelege care au fost faptele pe care părintele Antonie le-a săvârșit ca slujitor al Domnului în această viață și dacă acestea au rodit. Prezența dumnevoastră astăzi în număr atât de mare este o mărturie că faptele pe care părintele le-a săvârșit au fost cele ale celor așezați de Dumnezeu de-a dreapta, ale celor care au înmulțit binele, au îmbrăcat pe cei goi, au hrănit pe cei flămânzi și au mărturisit credința, pentru că o faptă bună niciodată nu rămâne singură și nu se uită. De aceea eu mă bucur să fiu cu dumneavoastră aici și cu obștea acestei mănăstiri, fiind încredințat că slujirea sa a continuat și dincolo și mai ales că în fața lui Dumnezeu a găsit un răspuns bun. Părintele Antonie v-a chemat pe cale credinței și v-a povățuit și acest cuvânt al său a rodit, iar el dincolo, continuând să slujească în fața lui Dumnezeu, se bucură și este în comuniune cu noi”. 

După săvârșirea Sfintei Liturghii, PS Teofil Trotușanul a oficiat Slujba parastasului pentru părintele arhimandrit Antonie Jeflea, amintit de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim drept „Mâna prelungită a Maicii Domnului din Moldova străbună”.

Mormântul fostului duhovnic al mănăstirii din Valea Ursului, trecut la Domnul pe 18 februarie 2018, după o grea suferință, a fost împodobit cu această ocazie nu doar cu flori, ci și cu iubirea, rugăciunile și recunoștința profundă a stareților, starețelor, membrilor cinului monahal al mănăstirilor din cadrul eparhiei, a fiilor duhovnicești, a credincioșilor și a obștei Mănăstirii Giurgeni.

La final, părintele arhimandrit Nicolae Dănilă, exarhul mănăstirilor din cadrul Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului și stareț al Mănăstirii Giurgeni a ținut un cuvânt de mulțumire adresat tuturor celor care au fost astăzi prezenți la pomenirea marelui duhovnic Antonie Jeflea, rememorând câteva aspecte biografice și duhovnicești:  

„Înaltpreasfințul Părinte Arhiepiscop Ioachim îl denumea pe părintele în cuvântul său de la înmormântare drept „ucenicul Maicii Domnului” și „mâna prelungită a Ei din Moldova străbună”, iar acest lucru cu siguranță l-a rânduit Maica Domnului să îl inspire întrucât părintele Antonie foarte mult a iubit-o. Pentru el era Cea care lucra pentru orice credincios în orice context. Pentru noi a fost nu doar un stareț, ci mai ales un tată, un frate, un prieten, un duhovnic în primul rând. Nu am fi astăzi ceea ce suntem dacă el nu ne-ar fi povățuit atât de frumos și nu ne-ar fi binecuvântat pe calea aceasta a credinței și nu ne-am fi adunat aici, dacă el nu ne-ar fi pus în inimă acea credință, acel „bob de muștar”, de care vorbește Evanghelia. 

În momentul în care ne legăm sufletește de un om care ne-a vestit nouă credința și Evanghelia lui Hristos avem o anumită suferință sufletească și în una dintre aceste suferințe sufletești am cerut lui Dumnezeu să ridice acea greutate, iar un cuvânt pe care l-am auzit în inima mea mi-a spus așa: atâta timp cât trăiește în inima ta, nu a murit. Când îl vei scoate din inima ta afară, atunci va muri cu desăvârșire. Astfel, cred că nici din inimile frățiilor voastre nu a murit, ci este viu și lucrător pentru că el este cel care ne-a îndemnat să mergem spre calea lui Hristos și îi mulțumim lui Dumnezeu că ne-a făcut părtași să cunoaștem un asemenea om”. 

Răspunsurile la strană au fost oferite de către membrii corului Parohiei Ortodoxe Lazaret, din Bacău.

*** 

Biografie Arhimandrit Antonie Jeflea

Născut în data de 11 octombrie 1971, în localitatea Crai Nou, județul Timiș, părintele Antonie Jeflea a fost tuns în monahism în iunie 1990, la Mănăstirea Cetățuia din Iași. Între anii 1990-1995 a urmat cursurile seminarului Teologic Veniamin Costachi, de la Mănăstirea Neamț, unde a obținut diploma de absolvire. Între anii 1991-1995 a fost secretar și diacon slujitor la Mănăstirea Cetățuia din Iași, iar din anul 1995 s-a stabilit la Mănăstirea Giurgeni din Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, pe care o reface după o perioadă în care așezarea monahală fusese abandonată. A urmat studii universitare în drept și teologie, obținând și titlul de Doctor în Teologie. Din anul 2000 este numit stareț al Mănăstirii Giurgeni, iar din 2008 a ocupat funcția de președinte al Consistoriului Monahal al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului. Având studii de drept şi teologie, a fost coordonator al multor programe de voluntariat desfăşurate prin intermediul Asociaţiei „Sfântul Nicolae“ a Mănăstirii Giurgeni.

C.R.P.