În ziua de pomenire a Sfintei Mucenițe Varvara, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi a săvârșit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Tisa Silvestri, din sobor făcând parte și părintele Arhimandrit Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna.

Cu acest prilej a fost săvârșită și slujba de tundere în monahism a sorei Georgiana Dinu, fiică duhovnicească a renumitului duhovnic Arsenie Papacioc, care a primit numele de călugărie Anastasia și care se va nevoi în obștea schitului „Sfânta Olga” din Eparhia Romanului  și Bacăului.

Invitatul special la acest eveniment din viața duhovnicească a Mănăstirii Tisa Silvestri a fost părintele arhimandrit Melchisedec Velnic, în calitate de duhovnic al sorei Georgiana, care a primit în cadrul solemn liturgic, din partea Înaltpreasfinției Sale, Crucea Țării de Jos, cea mai înaltă distincție a Eparhiei, gramata arhierească și medalia  pentru întreaga activitate spirituală de douăzeci și cinci de ani, desfășurată ca stareț al mănăstirii ștefaniene Putna din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților.

În cuvântul de învățătură rostit cu acest prilej, Înaltpreasfinția Sa a subliniat unicitatea Bisericii și a urmării lui Hristos:

„Biserica Una este. În Crez se spune foarte frumos: Una Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică. De vreme ce ieșim din iubirea lui Dumnezeu, înseamnă că trăim egoist viața, ne separăm singuri de comuniune și de comunitate. De aceea mănăstirea este o familie. Familia în care se nasc copii este o familie în care Dumnezeu este Cel care se slujește întâi, pentru faptul că celelalte vin de la sine. Avându-L pe Dumnezeu Iubire, atunci pornești pe calea aceasta, angajându-te liber și necondiționat. Mai întâi este sfatul: De voiește cineva! Sfatul devine Lege. Pe drumul către mântuire se găsesc foarte multe semne care ne arată că Dumnezeu este cel care ajută și mântuiește întotdeauna. Dumnezeu nu alege, ci ne alege”.

La rândul său, părintele arhimandrit Melchisedec a motivat prezența sa la mănăstirea băcăuană, dar și sensul călugăriei.

„Astăzi am venit la Mănăstirea Tisa Silvestri cu multă bucurie ca să ne împărtășim de binecuvântarea pe care Preabunul Dumnezeu ne-a dat-o prin mâna Înaltpreasfințitului Arhiepiscop Ioachim. Dumnezeu Prea Bunul i-a dat, încă dintru început, o așezare, o pace și o dragoste a Lui. De mic a plecat pe calea mănăstirii și s-a înconjurat de părinți duhovnicești care l-au format atât de frumos. Orice slujire este un prilej de întâlnire cu Hristos și este o bucurie imensă. Emoțiile trăite astăzi au fost deosebite. Eu nu am trăit călugăria la mine la fel de mult ca atunci când am participat la această ierurgie atunci când frați întru Hristos au pornit pe această cale. De mai multe ori am trăit-o la alții, pentru că ea este moarte și înviere. Este moartea omului celui vechi și nașterea întru Hristos”.

(Pr. Daniel Marari)