Din soborul care a slujit, au făcut parte arhimandritul Nicolae Dănilă, exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, protosinghelul Amfilohie Brânză, precum și preoți din împrejurimi, între care părintele Viorel Anăstăsoaie. La slujbă a fost prezent și domnul Emilian Budacă, primarul Comunei Asău, alături de alte oficialițăți și de mai mulți credincioși.

Preasfințitul Teofil, în cuvântul său de învățătură, a mulțumit Înaltpreasfințitului Ioachim pentru binecuvântare și a explicat celor prezenți semnificația slujbelor și a rugăciunilor din Postul Mare, în special vorbind despre Liturghia Darurilor mai înainte sfințite:

„Astăzi am poposit la mănăstirea Sfântului Ioan Iacob Hozevitul de aici, din dealul Comăneștilor, pentru a ne ruga împreună, pentru a cere de la Dumnezeu iertare de păcate și binecuvântare, săvârșind Dumnezeiasca Liturghie, denumită a Darurilor mai înainte sfințite. Este o rânduială pe care o săvârșim doar în postul cel mare. Această liturghie se săvârșește doar în cursul săptămânilor postului mare și se numește așa, a Darurilor mai înainte sfințite pentru că darurile, adică Sfânta și Dumnezeiasca Euharistie cu care ne împărtășim, sunt pregătite și sfințite la liturghia deplină care se face într-una din duminicile anterioare. Această rânduială însă, iubiți credincioși, este o rânduială foarte veche, în veacul al VIII-lea, pe care o săvârșeau creștinii mai râvnitori și a apărut în rânduiala noastră bisericească, această liturghie, pentru că mulți din creștinii veacurilor primare, postul cel mare îl petreceau în ajunare, adică nu mâncau nimic până la apusul soarelui și doreau ca, atunci când încheiau postirea, să primească cea mai importantă hrană și anume Sfânta Împărtășanie. De aceea, părinții biserici au alcătuit această rânduială, pe care mai apoi Sfântul Grigorie, episcopul Romei, în veacul al VIII-lea, a trecut-o în rânduiala tipicului bisericesc, deci rânduiala împărtășirii, care a primit și denumirea de Liturghia Darurilor mai înainte sfințite. Pe de altă parte, atmosfera de la această slujbă este una de pocăință. Nu se folosesc foarte multe lumini, preoții sunt îmbrăcați în haină de culoare mai închisă și se cântă cântări domoale, multe citiri din Vechiul Testament, pentru ca să ne amintească nouă că așteptăm să vină Izbăvitorul și că lumina învierii care va răsări din mormântul lui Hristos este cea care ne va bucura deplin în ziua marelui praznic al Învierii Mântuitorului Hristos. Deci, Sfânta Liturghie săvârșită este și o chemare la pregătirea pentru ziua de Paști, pentru a primi lumina lui Hristos.”

Totodată, Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul i-a îndemnat pe credincioși să continue urcușul duhovnicesc spre măritul Praznic al Învierii, și fiecare să aducă înaintea Domnului, darul său:

„Jumătate din călătoria către sărbătoarea Învierii deja am parcurs-o. Îl rugăm pe Dumnezeu ca și cealaltă perioadă a postului, cealaltă jumătate, să o parcurgem cu gânduri bune, cu nevoință, după putință, pentru că fiecare știe cu ce poate să vină înaintea Lui Dumnezeu. Unii au darul rugăciunii și se roagă mai mult, alții au darul postirii și postesc, alții au darul milosteniei și fac fapte bune prin care înmoaie inima lui Dumnezeu sau alte și alte virtuți cu care încercăm să venim în fața Lui Dumnezeu. Deci se cuvine să înmulțim aceste virtuți, aceste daruri duhovnicești, iar prezența în rugăciune în fața lui Dumnezeu este ceea ce așteaptă cel mai mult de la noi, pentru că noi suntem zidiți de Dumnezeu ca și copii ai Lui și vrea să vină în mijlocul nostru. Și a zis Mântuitorul Apostolilor că unde sunt doi sau trei adunați în numele meu, acolo sunt și eu. Deci astăzi noi am fost mai mult decât doi sau trei și Domnul Hristos a fost în mijlocul nostru.”

Părintele protosinghel Amfilohie Brânză a mulțumit Preasfințitului Teofil pentru că a adus binecuvântarea lui Dumnezeu asupra mănăstirii, precum și tuturor credincioșilor și preoților prezenți, care au fost în comuniune în această zi de aleasă bucurie duhovnicească. 

(Pr. Andrei Alixandrescu)