Iubitului nostru cler, cinului monahal

şi tuturor dreptmăritorilor creştini din această

de Dumnezeu păzită şi binecuvântată eparhie,

har, milă şi pace de la Îndurătorul Dumnezeu,

iar de la noi părintească dragoste!

Iubiţi fii duhovniceşti, 

Hristos a înviat!

Învierea din morți a Mântuitorului Iisus Hristos este evenimentul central al vieții creștine și temelia pe care se sprijină întreaga teologie și viață duhovnicească. Prin ridicarea Sa cu trupul din mormânt, a treia zi după răstignire și moarte, El a biruit definitiv moartea și păcatul și a confirmat că este Dumnezeu adevărat și Om adevărat, inaugurând astfel începutul înnoirii firii umane, care are șansa participării la viața lui Dumnezeu prin restaurare, transfigurare și îndumnezeire. Acest dar al vieții înnoite prin prezența lui Dumnezeu înlăuntrul ei poate începe încă de acum, prin participarea la Sfintele Taine și se împlinește deplin după învierea de obște. Evangheliile consemnează acestă minune care în Biserică nu are o valoare strict comemorativă, ci este mereu actualizată și trăită în mod real de fiecare credincios. Fiecare slujbă pascală este o prelungire a bucuriei Sfinților Apostoli și a Sfintelor Femei mironosițe la vederea Mântuitorului Înviat, timpul liturgic și slujbele pascale mijlocind continuu realitatea Învierii în viața credincioșilor, după cum spune Paul Evdokimov. 

Iubiți credincioși,

Dincolo de spațiul sacru al lăcașului de cult, unde ne întâlnim pentru împreuna-rugăciune cu acest prilej binecuvântat al Sărbătorii Sărbătorilor, Învierea din morți a Domnului este și o realitate trăită de fiecare dintre noi prin schimbarea modului de a înțelege și prețui viața dăruită de Dumnezeu, acceptând înnoirea interioară ca înviere duhovnicească din moarte și întuneric. Purtăm în inimă bucuria și speranța că viața noastră își găsește sensul atunci când este raportată la Dumnezeu. În felul acesta, prin participarea la slujbele Bisericii, Învierea devine pentru fiecare dintre noi un mod de a fi, o continuă chemare la trăirea în lumina Învierii, care rămâne punctul culminant al credinței curate și mărturisitoare.

Minunea Învierii Domnului este relatată în Sfintele Scripturi și susținută de fragmente evanghelice care sunt înțelese ca mărturii istorice ale martorilor direcți. De departe, însă, mărturiile cele mai puternice le aduc femeile mironosițe, care sunt primele martore ale Învierii. Ele Îl întâlnesc pe Mântuitorul și primesc misiunea de a anunța pe apostoli, devenind astfel apostoli ai apostolilor (Matei 28, 1-10), primesc vestea învierii de la îngeri, Maria Magdalena vede mormântul gol și are privilegiul de a vedea prima pe Hristos înviat (Ioan 20, 1-18). 

În contextul social și politic de atunci, marcat de teamă, persecuții și nesiguranță, femeile mironosițe au dat dovadă de un curaj care le-a făcut să rămână modele pentru toate generațiile de creștini. Curajul mărturisirii lor devine mult mai puternic dacă îl raportăm la contextul epocii în care au trăit, o lume profund patriarhală, în care femeile aveau rol limitat în viața publică, iar vocea lor era de cele mai multe ori marginalizată. Ele știau că era posibil ca mărturia lor să fie ignorată sau respinsă, și fără garanția că vor fi ascultate, ele manifestă curajul de a spune adevărul. Asistăm astfel la un paradox: cele considerate neînsemnate în ochii societății, devin purtătoarele mesajului central al credinței. Aceasta arată că Dumnezeu alege martori ai Învierii Sale din morți care nu au putere sau demnități sociale, pentru că adevărul nu depinde de statut, ci de realitatea întâlnirii cu El. 

Preaiubiți fii și fiice în Hristos Domnul,

Femeile mironosițe sunt primele mărturisitoare ale întâlnirii personale cu Hristos Domnul, care este în sine o experiență duhovnicească interioară transfiguratoare. Această întâlnire le-a schimbat întreaga viață, transformându-le în icoane ale credinței și modele de viețuire și de sfințenie pentru femeile creștine din toate timpurile.

Ortodoxia românească se înscrie organic în această tradiție începută de femeile mironosițe, care L-au întâlnit pe Iisus Hristos cel înviat și au devenit primele vestitoare ale Învierii. De-a lungul veacurilor, în spațiul românesc au apărut sfinte femei care, prin viața lor curată și prin experiența harului, au trăit aceeași realitate a luminii necreate despre care vorbesc sfinții isihaști și au înviat împreună cu Hristos, transfigurându-și viața după Chipul Său, după cum relatează Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Cel ce a înviat cu Hristos nu mai trăiește sieși, ci lui Dumnezeu”.

Ele au continuat peste timp experiența mironosițelor trăind lăuntric bucuria întâlnirii cu Hristos în lumina învierii, având aceeași credință și propovăduind același adevăr. Curăția vieții și dăruirea totală lui Dumnezeu le-au transformat în martore ale acestei mari minuni și au devenit izvor de lumină pentru întregul popor român credincios.

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Modelul sfintelor femei mironosițe nu aparține doar trecutului, ci rămâne viu și actual pentru femeia creștină de astăzi, care este chemată să le urmeze modelul și să cultive virtuțile pe care care acestea le-au consacrat: credința statornică, iubirea jertfelnică, curajul mărturisirii și cultivarea unei vieți lăuntrice înnoitoare.

Sfinte precum Teodora de la Sihla sau cele 16 care au fost canonizate de Sfântul Sinod al Bisericii noastre în acest an, au arătat, prin viața lor curată și prin rugăciunea neîncetată, că lumina lui Hristos poate fi trăită în adâncul inimii, devenind izvor de sfințenie și binecuvântare pentru fiecare dintre noi.

Dreptmăritori creştini,

În această zi de mare sărbătoare, fiecare dintre noi este chemat să înțeleagă că Învierea nu este un eveniment care s-a petrecut cândva în istorie, ci o realitate cotidiană la care orice creștin este chemat să fie părtaș. De aceea, urmând pilda martorilor Învierii, suntem invitați în această zi să-L căutăm pe Hristos cu inimă curată, să-L întâmpinăm cu bucurie și pace, și să ne asumăm, la rândul nostru, misiunea de mărturisitori ai Învierii.

Să ne deschidem sufletele pentru ca lumina Învierii să ne pătrundă gândurile, să ne curățească mintea și inima și să ne întărească în credință, pentru ca întreaga noastră viață să devină o mărturie vie a lucrării și biruinței lui Hristos.

Vă îndemnăm ca în aceste zile de bucurie, să trăiți în lumina Învierii și să o împărtășiți celor din jur, rămânând statornici în credința curată și în dragostea milostivă! Vă adresăm tuturor calde doriri de sănătate şi fericire, pace şi bucurie, dimpreună cu salutarea pascală:

Hristos a înviat!

Adevărat a înviat! 

Ca ecou al frumuseţii liturgice pascale, Vă transmitem, aşa cum v-am obişnuit de mai bine de un deceniu, un poem religios alcătuit cu gândul de a surprinde bucuria Sărbătorii Sfintelor Paşti , intitulat „Imn de Înviere”

Hristos a înviat!

Adevărat a înviat!

Viață lumii El a dat.

De la Adam până la noi

Viața curge în șuvoi

Pe timp de pace, sau război.

Și dacă El a înviat,

Pe toți la viață ne-a chemat,

Păcatele ni le-a iertat.

Hristos a înviat!

Adevărat a înviat!

Umanitatea a salvat!

Creștinii, îmbrăcați frumos,

Cu îngerii cântă duios,

La Învierea lui Hristos.

Cel răstignit cândva pe lemn,

Prin Înviere ne dă semn

Că a scos lumea din infern.

Hristos a înviat!

Adevărat a înviat!

Universul s-a transfigurat.

Când stelele pe cer sclipesc,

Toți oameni se veselesc

Și îngerii la ei zâmbesc.

Iar porțile din paradis,

Pe care Domnul le-a închis,

Prin Înviere s-au deschis.

Hristos a înviat!

Adevărat a înviat!

În Liturghie ne-am rugat.

Dac-am gustat din Sfânt Potir,

Plecăm apoi mai abitir

La cei ce dorm în cimitir,

Să așezam ca pe altar

Lumina și, în mod real,

Cântăm cu ei imnul pascal.

Hristos a înviat!

Adevărat a înviat!

Pământul s-a revigorat,

Pădurile au înfrunzit

Livezile au înflorit,

Grădinile s-au primenit,

Ogoarele s-au semănat,

Semințele au germinat,

Căci ploaia bună le-a udat.

Hristos a înviat!

Adevărat a înviat!

În acest praznic luminat,

Români, oriunde vă aflați,

Îmbrățișați-vă ca frați,

De țara voastră nu uitați.

Chiar de sunteți în depărtări,

Peste oceane, mări și țări,

De Paști, nu vă simțiți stingheri.

Hristos a înviat!

Adevărat a înviat!

Ierarhii noștri sfat ne-au dat:

Fiți vajnici mărturisitori,

Ai Învierii vestitori,

Apologeți și rugători.

Ortodoxia să păziți,

Părinții să vi-i pomeniți,

Pe sfinții neamului cinstiți.

Hristos a înviat!

Adevărat a înviat!

Românii toți s-au bucurat!

Chemați de duhul părintesc,

O bună parte se pornesc,

Spre țara lor călătoresc.

Ajunși acasă-n zi de Paște,

Unii sărută, ca pe moaște,

Ograda, care-i recunoaște.

Hristos a înviat!

Adevărat a înviat!

La acest praznic minunat,

De Învierea lui Hristos,

Mai fiți o dată ce ați fost:

Copii crescuți în duh frumos.

Acolo unde crinii cresc

Este pământul românesc

Și îngerii îl ocrotesc.

Hristos a înviat!

Adevărat a înviat!

Prin moartea Lui ne-am liberat.

Suntem chemați să pomenim,

Să arătăm că îi iubim

Pe cei de dorm în țintirim,

Unde așteaptă, ca și noi,

Sunet prelung, ca de cimpoi,

Al Judecății de Apoi.