Dacă Hristos te strigă să nu-I refuzi chemarea,
     Căci va veni asupra-ţi regretul şi mustrarea.
     Ce rost are apelul, când preotul îndeamnă,
     Veniţi, iată potirul, gustaţi, Hristos vă chiamă !
     În loc să te apropii tu fugi şi te ascunzi !
     Nu crezi că prin aceasta iadul va să-nfunzi ?
     Tu zici : eu nu sunt vrednic să te primesc, Doamne !
     Si-atunci refuzi mâncarea, deşi îţi este foame.
     « Hrana, zice Domnul, este lumina Mea ,
     Prin ea, vedea-vei praful ce-i în cămara ta ».
     Cum poţi să cânţi cu răvnă Hristos a inviat !
     Ca-i fost chemat la Cină : nimic nu ai mâncat !
     La Paşti trupului da-vei din tot cei bun sub cer,
     Iar sufletrul rămâne sărac, flămând, stingher!
     Hristos mereu învie, nu pentru sfinţi pioşi,
     Ci ca să reînvie pe răi şi păcătroşi.
     Nu-i totul să fii vrednic, ci-i mult mai de folos,
     Să ai în minte pururi : esti frate (soră) cu Hristos.
     El moare pentru tine şi-nvie din mormânt,
     În loc să-nvii cu Dânsul, tu intri în pământ.
     Vino şi gustă-n taină, din Trupu-I preacurat
     Si vei simţi în suflet, Hristos a înviat !
     Îngeri şi sfinţi din ceruri şi noi, cu-adevarat,
     Îţi vom răspunde-n grabă : Amin, a înviat !