Din soborul slujitorilor au făcut parte Părintele Protosinghel Nectarie Eftimie, mare ecleziarh al Catedralei arhiepiscopale, părintele protopop al Protopopiatului Onești, Nicolae Zaharia, preotul Vlad Roșu, dar și preoți din parohiile vecine Parohiei Blidari, care au dorit să întregească soborul slujitorilor în această zi de sărbătoare locală parohială.
Cuvântul de învățătură a fost adresat credincioșilor de părintele Vlad Roșu, slujitor la Catedrala Mitropolitană Sfântul Spiridon-Nou din București și cunoscut interpret de pricesne, care a vorbit despre semnificațiile teologice ale slujbei de sfințire a Altarului în Ortodoxie și reperele ei istorice, dar și despre purtarea crucii duhovnicești de către creștini. Crucea creștinului este o icoană a Crucii pe care S-a răstignit Hristos:
„Duminica de astăzi ne pune față în față din nou Sfânta Cruce pe care Mântuitorul Hristos a fost răstignit. Însă ne pune prin Evanghelia de astăzi, cea de la Marcu, capitolul al 8-lea, într-un alt sens. Crucea noastră a creștinilor este de fapt o icoană a crucii pe care Hristos s-a răstignit. Și cum poate să fie crucea noastră o icoană a Mântuitorului Hristos? Doar în măsura în care noi, prin faptele noastre și prin viața noastră, devenim o icoană a Lui Hristos. De aceea Evanghelia ne îndeamnă cel ce voiește să vină după mine să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-mi urmeze mie. Mântuitorul Hristos nu spune să luați crucea Mea, ci fiecare trebuie să-și ia crucea sa. Pentru că tot Mântuitorul Hristos le spune ucenicilor și prin ei și nouă că nu puteți bea din paharul pe care îl beau eu. Așadar crucea noastră este ceva mai mică, deși este icoană a necazurilor pe care și Mântuitorul Hristos, ca om, le-a suferit. Eventul pe care l-am prăznuit noi săptămâna trecută este cel al înălțării Sfintei Cruci”.
După oficierea Sfintei Liturghii, soborul preoților, în sunet de clopot și de sfinte cântări, a înconjurat Altarul de vară așezat sub ocrotirea Sfântului Apostol Toma, iar Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a însemnat cu Sfântul și Marele Mir și a stropit cu apă sfințită laturile acestuia, rostind rugăciunile de sfințire și invocând pogorârea harului Duhului Sfânt peste această lucrare parohială.
În cuvântul de învățătură adresat preoților și credincioșilor, Înalpreasfințitul Părinte Ioachim a vorbit despre faptul că fiecare creștin este chemat să ducă o cruce personală, pe care Hristos i-a așezat-o pe umeri și pe care doar el o poate duce. Viața creștinului este o continuă stare de răstignire al cărei sens se revendică în jertfa de pe Golgota a Mântuitorului Hristos:
„Fiecare are o cruce. O cruce care nu este, după cum s-a spus, ca cea a lui Hristos. Fiecare are crucea sa. Și ce înseamnă astăzi crucea noastră? Este crucea necazurilor, crucea bolilor, crucea suferinței, crucea educației, a educării copiilor, crucea familiei, crucea călugăriei, crucea neîmplinirilor și așa mai departe. Deci câteodată te întrebi ca și poetul Alexandru cum poți să mai duci atâtea cruci, atâtea cruci?. Și le putem duce în puterea lui Dumnezeu. Pentru faptul că dacă noi avem buchetul de cruci și Dumnezeu ni l-a rânduit într-un fel adaptat la posibilitățile noastre fizice și psihice, atunci ducem crucea noastră pentru că ea face parte din crucea lui Hristos. În aceea se găsesc toate crucile noastre. Și crucile noastre sunt diferite. Și când Hristos ne-a spus fiecare să-și ia crucea sa, așa cum s-a precizat, nu a lui Hristos, ci crucea sa. Și amintesc aici pentru a întări în această duminică amintirea crucilor noastre și purtarea lor”.
În finalul cuvântului său, Înaltpreasfinția Sa a precizat faptul că purtarea crucii de către fiecare creștin este o împreună lucrare cu Hristos Cel Răstignit și Înviat. În viața fiecărui creștin care s-a lepădat de sinele egoist pentru a face loc lui Dumnezeu în inima lui, Hristos este Cel ce îi poartă crucea pentru că El este în permanentă stare de jertfă și suferă pentru fiecare în parte:
„În numele lui Dumnezeu, orice bine pe care îl împlinim, orice cruce pe care o ridicăm pe propria noastră golgotă o ducem către izbăvire, ca să o așezăm pe Golgota unde a fost crucea lui Hristos. Atunci trebuie să ne gândim că orice bine nu este al nostru, în mod egoist, ci este manifestarea lui Dumnezeu prin noi. El nu are alte mâni decât mâinile noastre. Nu are alți umeri pentru a porta crucile Sale, ci umerii noștri. Deci, de aceea, nu vă supărați când vi se adaugă o cruce, pentru faptul că știe Hristos de ce vă pune această cruce și de ce e Hristos și noi avem dreptul să ne întrebăm De ce, Doamne? și mai târziu sau mai degrabă ne va răspunde. Deci, duceți-vă crucea cu demnitate și atunci veți plini legea lui Hristos și Hristos Se va recunoaște în voi și în faptele pe care le-ați făcut spre slava lui Dumnezeu”.
Părintele protopop Nicolae Zaharia a apreciat efortul pe care preotul paroh Dorin Geaboc-Bădic la făcut la Blidari, care poate fi înțeles ca o cruce pe care întreaga comunitate a purtat-o până în momentul sfințirii acestui obiectiv ecleziastic, într-o zi închinată de Sfânta Biserică cinstirii Lemnului de viață dătător al Crucii Domnului. Această osteneală a întregii comunități a primit în această zi de sărbătoare veșmântul sfințirii prin mâinile ierarhului:
„Nu trebuie să ne fie frică niciodată, cum spuneați Înaltpreasfinția voastră, de un drum pe care se găsesc cruci. Nu așază cruci oamenii fără frică de Dumnezeu, fără dragoste și fără speranța că Dumnezeu, în ceea ce privește crucea pe care ne-a lăsat-o spre a ne orienta, arată că pe orizontală ne iubește și își întinde mâinile părintești proniator spre noi. Apoi ne-a lăsat și o verticală la care avem de lucrat, pentru că pe această verticală Dumnezeu Se coboară spre noi, în inimile noastre, dar ne-a lăsat și posibilitatea de a ne urca la cer. Nu putem face lucrul acesta, urcușul acesta nu este posibil decât cu multă sârguință, adăugând har peste har, binecuvântare peste binecuvântare, dezlegare peste dezlegare și astăzi ați poposit în mijlocul nostru, într-o parohie, în care truda se vede, se simte și trudă lângă trudă, pentru că la truda părintelui paroh se adaugă truda autorităților, se adaugă truda și jertfa acestei comunități de oameni credincioși, frumoși, minunați, bine formați în timp de preoți vrednici. Ați venit, practic, să sfințiți, să chemați Duhul Sfânt peste locul acesta și să confirmați că iubiți pe cei buni, pe cei harnici, pe cei care iubesc podoaba casei lui Dumnezeu, că iubiți pe cei care încearcă, după propriile putințe, să facă cinste comunităților, familiei lor și familiei mari, pe care o reprezentați Înaltpreasfinția voastră, pentru că ne simțim în familia Înaltpreasfinției voastre și simțim filiația aceasta, pentru care vă răsplătim cu truda noastră duhovnicească, cu slujirea pe care încercăm să o facem frumoasă. Încercăm să vă răsplătim cu dragostea noastră, încercăm să vă facem bucurii și bucuriile atunci când sunt sub semnul crucii și sunt sub pronia lui Dumnezeu, sunt bucurii sfinte. Sunt bucurii și bucurii, dar bucuriile sfinte ne apropie mai mult de cer”.
Apoi, în semn de recunoștință și prețuire pentru împlinirea cu vrednicie a misiunii încredințate de Biserica lui Hristos, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a oferit preotului paroh Dorin Geaboc-Bădic de la Parohia „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Blidari, Protopopiatul Onești, Crucea Țării de Jos, cea mai înaltă distincție pentru clericii din Arhiepiscopia Romanului și Bacăului.
Preotul paroh Dorin Geaboc-Bădic a mulțumit Ierarhului pentru prezență și pentru slujba de sfințire, părintelui Protopop Nicolae Zaharia pentru îndrumare și susținere, precum și credincioșilor care au sprijinit lucrările de zidire a acestui imobil ecleziastic.
În cadrul Sfintei Liturghii a fost pomenit în rugăciune preotul Dumitru Toflea, de la a cărui trecere în veșnicia lui Dumnezeu s-au împlinit cinci ani.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de o parte dintre membrii Corului Tronos al Patriarhiei Române, dirijat de părintele Bucă Mihail. (Pr. Valentin Băltoi)
