Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a oficiat Sfânta Liturghie la Catedrala din Roman

Duminică, 15 februarie, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Roman.

În Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, cunoscută și sub denumirea de Duminica lăsatului sec de carne, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim a săvârșit Sfânta Liturghie la Catedrala arhiepiscopală din Roman, înconjurat de soborul preoților și diaconilor acestui sfânt chivot mușatin.

După citirea pericopei evanghelice (Matei 25, 31-46), cuvântul de învățătură a fost adresat credincioșilor prezenți de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim care a adus în actualitatea cuvintele profetice ale Domnului Iisus Hristos referitoare la Judecata Universală, consemnate de Sfântul Apostol și Evanghelist Matei în Evanghelia sa, remarcând faptul că acest moment, deși este imaginat după propria putere de fiecare om, el nu poate fi anticipat de nicio persoană: „Astăzi, în Biserica noastră ortodoxă, sărbătorim unul dintre evenimentele pe care noi îl simțim că va fi. Și așa cum va fi, Hristos ne relatează această istorie, pe care nu o putem decât prin imagine să o cunoaștem, în Duminica aceasta, când se citește la liturghie, deci în momentul acesta liturgic, acea parabolă cu Judecata de Apoi”.

Totodată, Înaltpreasfinția Sa a subliniat faptul că Judecata Universală este un moment de maximă importanță pentru istoria lumii, pentru care omul se pregătește întreaga viață, de rezultatul acestei judecăți depinzând existența veșnică a omului, care poate fi în comuniune cu Dumnezeu sau în afara ei. Acest mare examen al vieții este rezultatul propriilor alegeri, al libertății de conștiință, al opțiunilor și al priorităților fiecărei persoane: „Noi ne pregătim o viață întreagă, atâta vreme cât am intrat în lumea aceasta efemeră, ca oameni, și ca oameni înseamnă că suntem ființe conștiente, care au conștiința propriilor fapte, bune sau rele, și au conștiința prezenței lui Dumnezeu în toată creația Sa, prezența lui Dumnezeu în inima fiecăruia, și toată întristarea lui Dumnezeu când noi întoarcem spatele lui Dumnezeu, Cel care ne-a creat, prin Care suntem, viem și ne mișcăm în această lume”.

Tot acum, Delia Bîrzu, elevă în clasa a III-a la Școala Primară Mușatinii din cadrul Fundației „Episcop Melchisedec” Roman, a interpretat poemul „Ziua Z, Ora ...H...”, alcătuit de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim pornind de la pericopa evanghelică a acestei duminici, spre încântarea credincioșilor prezenți.

La finalul Sfintei Liturghii, cuvânt de învățătură a adresat și arhidiaconul Oprea Alexandru, inspector în cadrul Sectorului social-filantropic al administrației eparhiale a Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, care a remarcat faptul că judecata universală este înfricoșătoare prin firescul criteriilor ei de judecare a faptelor umane. La judecată, omul va fi întrebat despre modul în care și-a exercitat în întreaga viață libertatea de a iubi pe Dumnezeu și pe aproapele aflat în suferință, dimensiune care definește demnitatea umană și cadrul vocației omului de fiu al lui Dumnezeu după har:

„Duminica de astăzi se numește a Înfricoșătoarei Judecăți, însă este înfricoșătoare nu prin complexitatea ei, nu prin neînduplecarea Celui care săvârșește judecata, ci judecata devine înfricoșătoare prin faptul că acele criterii care sunt definitorii ale judecății nu sunt nimic complicat, nu sunt nimic care să depășească capacitățile noastre. De fapt, în sensul cel mai sincer, cel mai concret, Hristos ne arată că a obține o descoperire, o vădire a realității Împărăției lui Dumnezeu este ceva la îndemână a tuturor. Pentru că ce am auzit și ce ne-a descoperit Hristos ca fiind criteriile ultime ale judecății? Nu vreo cugetare complicată care să ne depășească nouă puterea de înțelegere, ci criteriul judecății devine capacitatea noastră de a iubi și de a ne substitui omului care suferă. La judecată, în acel moment înfricoșător în care lumea capătă o nouă dimensiune, devenind, așa cum ne spune Domnul, cer nou și pământ nou, se va descoperi faptul că, de fapt, ceea ce ne aduce în realitatea comuniunii cu Dumnezeu nu este altceva decât capacitatea noastră de a iubi, de a fi empatici, de a manifesta această virtute, atât de apreciată în poporul nostru, a prieteniei și a dragostei. Căci oricât am încercat noi să înțelegem realitatea și complexitatea lumii lui Dumnezeu, aceasta este cu neputință prin discursul și prin înțelegerea discursivă”.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala Paraschevi a catedralei arhiepiscopale din Roman.