La data de 30 decembrie 1990, în cadrul Sfintei Liturghii arhierești săvârșite în Biserica „Adormirea Maicii Domnului” de la Mănăstirea nemțeană Văratec, sub protia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, a fost hirotonit în treapta de ieromonah. La acest moment de har, prim-arhidiaconul Ioachim avea vârsta de 36 de ani și o experiență monahală aparte, dobândită sub îndrumarea părinților duhovnicești de la două dintre cele mai reprezentative vetre monahale nemțene, Mănăstirea Sihăstria, acolo unde își aflase chemarea încă de la vârsta de 15 ani, și Mănăstirea Bistrița.
Alături de împlinirea duhovnicească câștigată la picioarele marilor duhovnici de-a lungul a peste 20 de ani de viețuire monahală, se adăuga formarea teologică de la Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” (1970-1975) și de la Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul” din București (1976-1980), sub coordonarea preoților profesori ale căror nume sunt și astăzi rostite cu adâncă recunoștință de generații întregi de teologi și a căror elocință a fost consemnată cu măiestrie în paginile de neuitare ale volumului „Panteonul sufletului meu”, volum apărut la Editura Filocalia, 2016, sub semnătura Înaltpreasfinției Sale.
Astfel, după terminarea studiilor universitare, la vârsta de 26 de ani, tânărul teolog Ilie Giosanu este tuns în monahism cu numele de Ioachim la Mănăstirea Bistrița, având ca naș de călugărie pe unchiul său, ieromonahul Ioanichie Bălan, autorul Patericului românesc, fiind primul călugăr hirotesit pe seama acestei mănăstiri, după 20 de ani de restricții impuse de regimul comunist ateu ca urmare a decretului 410 din 1959.
A urmat hirotonia întru ierodiacon de către mitropolitul Teoctist Arăpașu (1 martie 1981) și hirotesia întru arhidiacon, în anul 1982, iar din 1985, pentru calitățile sale administrative și formarea intelectuală, a fost transferat la Centrul eparhial de la Iași, unde a îndeplinit mai multe ascultări: secretar eparhial, corector la revista „Candela Moldovei”, econom mitropolitan etc.
În anul 1990 este numit secretar al noului mitropolit al Moldovei, Înaltpreasfințitul Părinte Daniel Ciobotea, actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, care, văzând potențialul intelectual al arhidiaconului Ioachim și înclinația spre cercetare teologică, hotărăște să-l trimită la studii de doctorat în Franța, la Institutul „Saint Sèrge” din Paris, fiind primul călugăr român ortodox trimis la studii în Occident după Revoluția din Decembrie 1989.
Acesta este contextul în care, în urmă cu 35 de ani, arhidiaconul Ioachim Giosanu a fost hirotonit ieromonah în ziua de 30 decembrie, la Mănăstirea Văratec, în ultima duminică a anului 1990, de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci mitropolit al Moldovei și Bucovinei, din soborul slujitorilor făcând parte nume de marcă ale Ortodoxiei românești, între care amintim pe arhimandritul Bartolomeu Anania, viitorul mitropolit al Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, arhimandritul Irineu Cheorbeja, starețul-medic al Mănăstirii Neamț, arhimandritul Victorin Oanele, starețul Mănăstirii Sihăstria, arhimandritul Ciprian Zaharia, starețul Mănăstirii Bistrița, protosinghelul Ioanichie Bălan, precum și arhidiaconul Timotei Aioanei, actualmente Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.
Acest moment din biografia Înaltpreasfinției Sale a însemnat încununarea a 20 de ani de nevoință monahală și de profundă formare teologică și a generat un deceniu de prolifică experiență misionară. Anii de preoție au fost marcați de numeroase realizări în plan administrativ și duhovnicesc, constituindu-se într-o etapă misionară desfășurată exclusiv în Occidentul secularizat, acolo unde ieromonahul Ioachim a simțit și mărturisit frumusețea și profunzimea Ortodoxiei în contextul pluralist și secularist din capitala culturii europene. A fost un deceniu de împliniri personale și ecleziastice între care amintim: obținerea titlului de doctor în Teologie; închegarea comunității românilor ortodocși în jurul Mănăstirii „Buna-Vestire” fondată de el la Rosiers; reorganizarea Arhiepiscopiei Române din Europa Occidentală şi Meridională, cu sediul la Paris și organizarea primei parohii francofone din regiunea pariziană, „Saint-Jean-le-Théologien” Issy-les-Moulineaux; precum și promovarea Ortodoxiei prin numeroase articole teologice, emisiuni și congrese în presa și în mediul cultural francez.
Toate acestea nu sunt decât un crâmpei dintr-o experiență misionară pe care Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a împlinit-o în Occident cu gândul mereu la îndemnurile pe care personalități ale Ortodoxiei românești din perioada formării sale, astăzi casnici ai lui Dumnezeu în Biserica Triumfătoare și rugători pentru neamul românesc, le-au așezat cu părintească grijă în inima ieromonahului Ioachim, și totodată tot atâtea forme de recunoștință pe care a simțit să le închine Arhiereului Celui Veșnic, Hristos Domnul, și chemării Sale preoțești împlinite prin punerea mâinilor Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Daniel.
Întru mulți și binecuvântați ani, Înaltpreasfințite Părinte IOACHIM!
