În ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, vineri, 15 august, obștea monahală a Mănăstirii Văratec s-a aflat în comuniune de rugăciune liturgică cu ierarhii Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, în contextul serbării hramului acestei străvechi vetre de sihăstrie nemțeană. Sfânta Liturghie Arhierească a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, alături de Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, cărora s-a adăugat în rugăciune soborul slujitorilor din care au făcut parte preacuvioși părinți stareți, dar și preacucernici preoți și diaconi.

După citirea pericopei evanghelice (Luca 10, 38-42; 11, 27-28), cuvântul de învățătură a fost adresat pelerinilor veniți pentru împreună rugăciune la acest moment de har de Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul. Referindu-se la unul dintre stihurile care este cântat la Prohodul Maicii Domnului, Preasfinția Sa a vorbit despre înțelesul teologic al Adormirii Maicii Domnului. Între multele denumiri care întregesc tabloul mariologic, cea de Izvor al Vieții o prezintă pe Fecioara Maria în calitate de Născătoare a Fiului lui Dumnezeu întrupat, a Celui prin care a fost creată viața lumii. Ca orice făptură umană și Maica Domnului a trebuit să se despartă de lumea aceasta, iar trecerea ei în viața veșnică i-a adus calitatea de Maică a creștinilor și mijlocitoare a rugăciunilor către Dumnezeu, prin care cei care se ostenesc duhovnicește pot urca treptele îndumnezeirii. Adormirea Maicii Domnului este o sărbătoare a bucuriei și a nădejdii în Înviere:

„La slujba prohodului pe care am săvârșit-o împreună ieri, aici, până târziu în seară, am cântat imnuri și am adus cuvinte de mângâiere sufletelor care iubesc pe Maica Domnului, iar între aceste cuvinte frumoase, m-am oprit la unul dintre ele care este grăitor: O, minune, izvorul vieții în mormânt se pune și mormântul se face scară către cer. Imnograful inspirat de Dumnezeu a așezat în aceste câteva cuvinte o întreagă înțelepciune a teologiei. Izvorul vieții este numită Maica Domnului pentru că ea s-a învrednicit să primească în pântecele său preacurat pe Fiul lui Dumnezeu, Cel care a venit ca să mântuiască neamul omenesc. S-a făcut izvor pentru că astfel a început istoria mântuirii noastre. [...]. Cum poate Izvorul Vieții, cea care a primit binecuvântarea de a-L naște pe Hristos, să fie așezată într-un mormânt? Mintea noastră omenească greu înțelege, dar dumnezeieștii părinți așezând aceste cuvinte și cântări frumoase au vrut să ne arate înțelesul și cum trebuie să privim acest tainic sens teologic: așezându-se Izvorul Vieții într-un mormânt, nu rămâne acolo, ci se transformă într-o scară. Este cunoscută această denumire a scării pentru că în Vechiul Testament avem scara lui Iacov, care preînchipuia pe Maica Domnului și pe ea urcau și coborau îngeri. Așadar, scara noastră către ceruri s-a transformat și a devenit mormântul din Ghetsimani, locul unde Maica Domnului a fost așezată. Astfel, întristarea noastră se transformă în bucurie.

Adormirea Maicii Domnului, deși aparent ar putea să fie încadrată în șirul unor sărbători triste, ea de fapt este un praznic al bucuriei pentru că odată cu rugăciunile de prohodire, noi dobândim nădejdea și bucuria Învierii, deoarece dincolo de pragul mormântului noi descoperim o scară care ne urcă către ceruri. Pe această scară a urcat Maica Domnului, fiind purtată pe brațele Fiului ei. De aceea teologia ortodoxă nu vorbește despre moartea Maicii Domnului, ci vorbește despre o adormire. Și mai apoi ne învață părinții Bisericii că această adormire a fost făcută prin rânduiala lui Dumnezeu, pentru ca Maica Domnului să ne deschidă și nouă Porțile Cerului. A fost primită pe brațe de către Fiul ei și a fost mutată de pe pământ la ceruri. Nu-i spunem Înviere, dar ea este de fapt o mutare a Învierii pentru că în Hristos nu există moarte, ci doar călătorie din cer în cer până ajungem la lumina cea neapropiată. Așadar, călătoria Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a continuat și dincolo de mormântul de la Ghetsimani și s-a făcut scară către ceruri întâlnindu-se cu Preaiubitul ei Fiu”.

Având experiența unui deceniu de activitate pastoral-misionară, în calitate de Superior al Aşezămintelor Româneşti din Ţara Sfântă, Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul a relatat modul în care creștinii din Ierusalim serbează Paștile de vară în biserica din Ghetsimani, moment însoțit de binecuvântarea lui Dumnezeu. Anual, creștinii din Ierusalim retrăiesc momentul în care Apostolii au fost aduși de Dumnezeu pe norii cerului pentru a însoți în rugăciune trupul Maicii Preacurate până la mormântul din Grădina Ghetsimani:

„Aș vrea să aduc câteva mărturii despre cum se serbează acest praznic în Tara Sfântă unde am avut binecuvântarea ca în ultimii 10 ani să slujesc acolo și să țin aprinsă candela românească de rugăciune și de multe ori am avut această mare bucurie să pot purta în rugăciuni pe cei de acasă, să ne rugăm inclusiv la Ghetsimani, la locul unde se cinstește mormântul Născătoarei de Dumnezeu, care este gol. Începând cu întâi august, prima zi din Postul Adormirii Maicii Domnului, în Ierusalim începe o perioadă de rugăciune intensă, care înseamnă liturghie în fiecare noapte în Sfântul Mormânt și liturghii de dimineață în Mormântul Maicii Domnului de la Ghetsimani. Este o neadormită rugăciune care pregătește Paștile de vară, așa cum este numit acest praznic la Ierusalim. Înainte cu 3 zile de prăznuirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, se face priveghere la Sfântul Mormânt. După ce se termină Liturghia în Mormântul Domnului, alături este un alt paraclis, în curtea Sfântului Mormânt, numit Metocul Ghetsimanilor. Acolo se găsește o icoană preafrumoasă a Adormirii Maicii Domnului înaintea căreia se slujește în acest post, în mod deosebit. După finalul slujbei, spre dimineață, starețul, scoțând icoana Preasfintei, o înfășoară cu analavuri și pornește în procesiune către Ghetsimani, de la Mormântul Sfânt. Este drumul Crucii în sens invers. Creștinii din Ierusalim se adună pe toate străduțele pe Drumul Crucii, alături de sobor care duce cu cântări Icoana Preasfintei către biserica din Ghetsimani. Se iese prin Poarta Leilor și când se ajunge la biserica din Ghetsimani Dumnezeu binecuvântează acest alai pentru că răsare soarele și odată cu aceasta se arată și binecuvântarea de har. Icoana este așezată pe flori în interiorul bisericii și acolo este păstrată timp de trei zile cu privegheri și rugăciuni neîncetate. Binecuvântarea de care se bucură cei care ajung acolo este deosebită. Nu doar creștinii vin pentru a lua binecuvântarea Maicii Domnului, ci și alți pelerini care se întreabă cum anume, ce-i face pe creștini să iubească atât demult pe Maica Domnului. În ajunul praznicului, patriarhul Ierusalimului coboară în biserica Adormirii și săvârșește Prohodul înconjurat de episcopii și preoții de la Sfântul Mormânt, iar în ziua praznicului se săvârșește Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. Una dintre binecuvântările care se arată la Ghetsimani este și aceea că precum cântăm în Prohod că de la margini au venit apostolii ca să își ia rămas bun la ceasul despărțirii de Maica Domnului, de fiecare dată, la praznicul Maicii, deasupra Ghetsimanilor vin norii care arată această binecuvântare. În Țara Sfântă, din luna martie și până în decembrie nu există picătură de ploaie și nici nori, decât cu această excepție când, deasupra Ghetsimanilor vin norii ca să arate binecuvântarea și să întărească cântările pe care noi le spunem cu multă iubire sufletească atunci când săvârșim prohodul. Își arată Maica Domnului binecuvântarea asupra celor care ajung acolo și asupra celor care o cinstesc. Așadar, har peste har și binecuvântare peste binecuvântare se arată celor care vin cu credință și care o primesc pe Maica Domnului ca Maică a vieții lor”.

În finalul cuvântului său, Preasfințitul Teofil Trotușanul a precizat faptul că pentru viața sa plină de virtuți Maica Domnului a fost aleasă în spiritualitatea ortodoxă ca ocrotitoare a obștilor monahale de maici. Sărbătoarea Adormirii reactualizează peste timp minunea întâlnirii ei cu Apostolii în sufletul fiecărui creștin dornic de a se bucura de comuniunea rugăciunii liturgice:

„Această mănăstire o cinstește pe Maica Domnului pentru că așa au rânduit fericiții ei ctitori, dar nu este un praznic mai potrivit pentru o mănăstire de maici decât să o aibă pe Maica Domnului ca ocrotitoare și mamă. De aceea, ori de câte ori bate toaca, măicuțele pornesc către biserică și se închină mai întâi icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și apoi fac obișnuita rugăciune. Măicuțele din această mănăstire o preacinstesc pe Maica Domnului și Maica Domnului niciodată nu le părăsește. Maica Domnului face ca această binecuvântare să rodească și cu alți sfinți care s-au arătat și pe care în zilele următoare îi vom cinsti cu liturghii aici și care au arătat că nimic din osteneala pe care o depune cineva nu este trecută cu vederea de Dumnezeu. Așadar, să avem credință și să o păstrăm pe Maica Domnului lângă sufletul nostru. Orice osteneală și orice jertfă este primită. Și cei care ați venit astăzi aici, ați fost aduși ca pe norii cerului, pentru că ați pornit de la casele dumneavoastră făcând osteneală și jertfă, ați venit cu drag să vă întâlniți cu Maica Domnului ca și când ați fi mers într-un pelerinaj la Ghetsimani. Vă doresc să aveți binecuvântarea Ghetsimanilor și să vă întoarceți la casele dumneavoastră mângâiați și ținând în inimă mesajul sărbătorii de astăzi: deși Maica Domnului se mută din această lume, ea nu ne părăsește pentru că se face scară către cer, este scara care ne ajută să trecem cu nădejde dincolo, este scara care ne ajută să nu rămânem în mormânt, ci să continuăm călătoria credinței către Fiul ei pe care L-a iubit, pe care L-a primit și L-a îngrijit și pe care L-a rugat și care acum duce și rugăciunile noastre către El”.

La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim a adresat cuvânt de învățătură obștii monahale și pelerinilor prezenți, evidențiind aspecte teologice ale sărbătorii închinate ocrotitoarei acestei oaze de spiritualitate nemțeană, care serbează anul acesta 240 de ani de existență, fiind una dintre cele mai frumoase și mai reprezentative mănăstiri moldave. De asemenea, Înaltpreasfinția Sa a reliefat semnificațiile icoanei care zugrăvește acest episod din viața Maicii Domnului, făcând trimiteri la prezența Pruncului înfășat în giulgiu din icoana Nașterea Domnului:

„O sărbătoare ca aceasta ne adună. Maica Domnului are urechi să ne audă, are picioare să meargă acolo unde viețuiește fiecare dintre noi, acolo unde viețuim cu evlavie. Maica Domnului răspunde la toate nevoile noastre spirituale, dar și la cele materiale, dacă ne sunt de folos. Maica Domnului s-a dăruit total. Ea are o legătură specială cu fiecare dintre noi. Ați privit icoana Adormirii Maicii Domnului în care este zugrăvită așezarea ei în mormânt de către Apostolii veniți de la marginile lumii, unde erau trimiși de Duhul Sfânt la propovăduire. În spatele Maicii Domnului, întinsă pe catafalc, se vede Mântuitorul care ia sufletul ei la cer. Acel copil înfășat, care este sufletul Maicii Domnului, Îl găsim la Nașterea Domnului unde în prim plan este Maica Domnului. Domnul Iisus este zugrăvit în chip de Prunc înfășat în giulgiu și așezat în iesle, care este un mormânt. Deci iată legătura ființială dintre Praznicul acesta și Praznicul Nașterii Domnului. O rugăm pe Maica Domnului să ne ocrotească, să ne încingă cu brâul ei și să ne acopere cu acoperământul ei cel dumnezeiesc”.

La finalul evenimentului, maica stareță, stavrofora Iosefina Giosanu, a mulțumit celor doi ierarhi pentru litughisire și pentru cuvântul de învățătură și a oferit Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim o sfântă icoană cu Maica Domnului, iar Preasfințitului Părinte Teofil Trotușanul o icoană cu Sfântul Iosif de la Văratec și Sfântul Gheorghe Pelerinul, ocrotitorii acestei vetre monahale nemțene.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de corul „Sf. Cuv. Iosif" de la Văratec.