Sâmbătă, 25 iulie, Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, Preasfințitul Părinte Nectarie, Episcopul Ortodox Român al Irlandei și Islandei, și Preasfințitul Părinte Teofil Trotușanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, au săvârșit, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ioachim, Sfânta Liturghie în Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Parohia Măgirești, Protopopiatul Moinești.
Ierarhilor s-au adăugat în rugăciune preacuviosul părinte arhimandrit Antipa Burghelea de la Mănăstirea Antim, preacuviosul părinte arhimandrit Nectarie Eftime, mare ecleziarh al Catedralei arhiepiscopale „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Roman, preotul Costel Mareș, protopop al Protopopiatului Moinești, preotul Alexandru Grigoraș, protopop al Protopopiatului Sascut, preacuvioși și preacucernici preoți și diaconi, în prezența credincioșilor din Parohia Măgirești.
După oficierea Sfintei Liturghii arhierești, soborul ierarhilor, căruia s-a adăugat și Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a oficiat slujba Parastasului pentru robul lui Dumnezeu Constantin Eftime, la împlinirea a patru ani de la trecerea în veșnicia lui Dumnezeu.
La finalul slujbei de pomenire, Preasfințitul Părinte Episcop Veniamin a vorbit despre importanța împlinirii cu responsabilitate a chemării pe care a primit-o omul de a fi împreună lucrător cu Dumnezeu, de a conștientiza fragilitatea vieții, de a păstra în amintire și de a pomeni în rugăciune pe cei care au plecat din lumea aceasta în veșnicia lui Dumnezeu:
„Viața noastră este trecătoare și de foarte multe ori uităm lucrurile cu adevărat importante, trăind departe de Dumnezeu și departe de semenii noștri. Însă este foarte important ca să conștientizăm că suntem trecători prin lumea aceasta și pe toate să le facem cu multă recunoștință și dragoste față de Dumnezeu, iar El, văzând faptele noastre, să binecuvinteze viața noastră. Este foarte important ca fiecare dintre noi să se străduiască să lase în urmă lucruri frumoase, să nu facă doar umbră pământului, ci pe toate să le facă cu dragoste față de Dumnezeu și față de semeni știind că într-o zi se va prezenta în fața judecății lui Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur amintește de aceste momente de pomenire și de rugăciunile care se fac pentru cei adormiți spunând că ele sunt foarte importante pentru că, pentru dragostea, smerenia, credința și faptele de milostenie ale celor din această lume, Dumnezeu iartă și ușurează sufletele celor trecuți din această viață și le dăruiește har și bucurie, lăsându-ne să înțelegem că dragostea depășește granițele acestei lumi și ne face să rămânem vii atât în memoria contemporanelor, dar mai ales în cartea vieții pentru că pentru faptele de milostenie Dumnezeu iartă, ne binecuvintează și ne dă șansa ca să ne apropiem și mai mult de El”.
Preasfințitul Părinte Episcop Nectarie a vorbit despre datoria creștinilor de a se ruga unii pentru alții rămânând în comuniunea liturgică a Bisericii:
„Avem datoria de a ne ruga unii pentru alții, de a ne ruga pentru cei care sunt vii, care sunt încă în viață, dar mai ales să-i pomenim pe cei care din rânduiala lui Dumnezeu poate că au plecat mai devreme decât se cuvenea să plece din lumea aceasta. Însă aceasta este pronia lui Dumnezeu. Uneori rămâne suferință, alteori este o pace și o odihnă care se așează în sufletele noastre, mai ales atunci când a fost suferință pentru persoana care a plecat din lumea aceasta. Punctul culminant și datoria deplină a fiecăruia dintre noi este aceea de a-i pomenim, pentru că așa cum știm din bătrâni, dacă noi ne vom ruga pentru cei care nu mai sunt, și cei care vor rămâne în viață, ne vor pomeni și pe fiecare dintre noi care mai devreme sau mai târziu vom pleca din această lume”.
În încheierea evenimentului, Preasfințitul Părinte Episcop-vicar Timotei Prahoveanul a adresat celor prezenți câteva gânduri de aducere aminte în care a rememorat câteva momente în care a vizitat comunitatea parohială de la Măgirești în urmă cu patru decenii, aducând în actualitate personalitatea vrednicului de pomenire Episcop Ioachim Mareș, fiu al acestor locuri și ctitor al sfântului lăcaș așezat sub ocrotirea Maicii Domnului. Totodată, Preasfinția Sa a remarcat faptul că Biserica este locul întâlnirii omului cu Dumnezeu, iar slujbele de pomenire pentru cei adormiți, înălțate în sfintele lăcașuri, pogoară binecuvântarea lui Dumnezeu peste sufletele rugătorilor:
„Așa se leagă firul unor amintiri, așa se leagă și alte câteva prezențe ale mele în acest loc care rămâne un loc al întâlnirii cu Dumnezeu așa cum este fiecare biserică. [...] O parte a actului de jertfelnicie și de pomenire a celor adormiți se întoarce la cel care îl săvârșește. De aceea, slujba de pomenire rămâne o rugăciune pe care o îndreptăm către Dumnezeu cu încredințarea că Dumnezeu va privi spre dragostea familiei și a tuturor celor prezenți. După cuvintele unui mare poet, cei care nu mai sunt s-au ascuns în lumina celui nepătruns. Și într-o astfel de lumină, cei care au căutat lumina în viața aceasta, mai ales cei care au trecut la Domnul în preajma sărbătorii Taborului și a Schimbării la Față, lasă această lumină familiei, copiilor îndeosebi și unui fiu recunoscător. [...] Fericiți sunt cei care s-au odihnit întru Domnul, pentru că plata lor este cu ei și vor fi răsplătiți după lucrarea lor”.
La finalul slujbei de pomenire, preacuviosul părinte arhimandrit Nectarie Eftime a mulțumit ierarhilor și preoților împreună rugători pentru slujire și pentru cuvintele de învățătură, oferind celor prezenți prinoase binecuvântate în amintirea și spre pomenirea robului lui Dumnezeu Constantin Eftime.
