În ajunul Praznicului Nașterii Domnului, comunitatea Parohiei Berești-Tazlău din Protopopiatul Moinești a trăit momente de intensă trăire duhovnicească. Prin împletirea catehezei cu filantropia, parohia a adus bucuria Betleemului atât în sufletele celor mici, cât și la căpătâiul celor aflați în suferință, marcând astfel debutul activităților din cadrul Concursului Național Catehetic din anul 2026.
Sărbătoarea a început sub semnul cunoașterii lui Dumnezeu. Aproximativ 50 de copii din comunitate au participat la o cateheză specială dedicată tainei Nașterii Domnului. Într-o atmosferă de sărbătoare, micuții au învățat despre însemnătatea venirii în lume a Mântuitorului și au dat glas colindelor străbune, vestind cu entuziasm minunea din peștera Iudeii.
Evenimentul a marcat și înscrierea oficială a parohiei, pentru al treilea an consecutiv, în Concursul Național Catehetic. Motivația tinerilor este susținută de succesul anului ce tocmai se încheie, când parohia a obținut un onorabil loc doi la faza pe protopopiat. Efortul copiilor a fost răsplătit prin vizita Moșului, care a oferit daruri asigurate cu sprijinul operatorilor economici locali și al unei familii inimoase din Bacău, care a donat căciulițe tuturor celor prezenți. Atmosfera a fost completată de prezența unui cor de voluntari ASCOR, care au susținut tinerii prin cântare.
Cea de-a doua parte a zilei a fost dedicată celor „mai mici frați ai lui Hristos”. În cadrul proiectului social-filantropic și misionar al Protopopiatului Moinești, intitulat sugestiv „Prin colind, suferința alinând”, o delegație a parohiei a pornit pe ulițele satului pentru a cerceta persoanele vulnerabile.
Grupul de colindători, format din preotul paroh, dascăl, voluntari ai parohiei și membri ASCOR, a vizitat 20 de credincioși aflați în situații dificile: oameni imobilizați la pat, bătrâni însingurați sau familii confruntate cu lipsuri materiale. Dincolo de pachetele cu alimente de primă necesitate și produse specifice Crăciunului, aceștia au primit cel mai de preț dar: prezența semenilor și cuvântul de mângâiere.
În aceste case unde suferința este adesea singurul companion, colindul a răsunat ca un balsam, transformând durerea în speranță și actualizând îndemnul evanghelic: „Bolnav am fost și M-ați cercetat” (Matei 25, 36).
Părintele paroh a subliniat importanța acestui demers, amintind cuvintele părintelui protopop Costel Mareș: „Într-o lume grăbită, gestul de a opri timpul pentru a aduce bucurie celor aflați în suferință este o dovadă de credință vie și de iubire față de aproapele.”
„Aceasta am încercat să facem și noi în comunitatea noastră: să oprim timpul pentru a lăsa veșnicia să intre în casele oamenilor”.
(Pr. Andrei Alixandrescu)
