Părintele paroh Ciprian Marius Cloşcă a evocat personalitatea episcopului Melchisedec Stefănescu, reliefând biografia şi realizările sale, acesta fiind un prolific cărturar şi harnic cercetător, autor de manuale dedicate elevilor seminarişti şi studenţilor teologi, dar şi preoţilor, lucrări, studii şi diverse articole cu specific bisericesc. A sprijinit tinerii studioşi, ajutându-i să meargă la studii în străinătate.

De asemenea, a fost un atent chivernisitor şi administrator al celor trei eparhii păstorite, sporind şI întreţinând bunurile bisericeşti. A fost un luptător neegalat pentru unirea Moldovei cu Ţara Românească şi pentru obţinerea autocefaliei. Prin contribuţia sa, ca urmare a actului întocmit de el cu multă înţelepciune şi cercetare, în primăvara anului 1885 se recunoaştea autocefalia Bisericii noastre. Astfel că episcopul Melchisedec a avut o contribuţie majoră în dobândirea "de jure" a Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române. El a fost cel care ani de-a rândul a accentuat că "autocefalia este un reflex al unităţii neamului românesc" (cf. Alexandru Constantin Chituţă, Episcopul Melchisedec Ştefănescu: „Noi simţeam că suntem autocefali“, în ziarul Lumina, 09 Octombrie 2010).

Fiind un teolog şi istoric de seamă al vremurilor sale, a fost ales membru al Academiei Române în anul 1870. Prin testament, a creat o fundaţie din care să se acorde burse de studii la Academia duhovnicească din Kiev, iar biblioteca şi colecţia sa numismatică le-a dăruit Academiei Române.

La finalul prezentării vieţii şi activităţii marelui ierarh Melchisedec Ştefănescu, în prezenţa enoriaşilor s-a săvârşit slujba parastasului celui mare, cântându-se întreit , cu aleasă bucurie duhovnicească, troparul Sfintelor Paşti: “Hristos a înviat”. (Pr. Dr. Ciprian Marius Cloșcă)