În expunerea sa Pr. Marius-Gabriel Bărăscu a subliniat viața, activitatea și deosebitele minuni săvârșite de acest smerit ierarh al Trimitundei și a accentuat marea importanță pe care a avut-o prezența Sf. Spiridon la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325, dovedind prin credința sa și prin minunea cu cărămida, Taina Sfintei Treimi. PC sa a concluzionat spunând: „Această credinţă vie o avea Sfântul Spiridon, pe aceasta o mărturisea, prin aceasta făcea minuni, această credinţă l-a făcut Sfânt, această credinţă a făcut din sfântul lui trup sfinte moaşte, aceasta l-a arătat Sfânt în Biserică şi pentru aceasta este cinstit ca Sfânt. Suntem chemaţi să trăim credinţa ca viaţă, ca părtăşie cu Dumnezeu.  Lumea s-a săturat de vorbe goale, de verbalism teologic fără măsură, lumea vrea oameni arzând de această credinţă vie, care să biruiască toate duhurile vicleniei. Desigur, trăim într-o perioadă de criză economică, pentru depăşirea căreia se străduiesc conducătorii noştri politici, dar există şi altfel de criză, a întâlnirii noastre cu Dumnezeu. Cât se poate de actual este cuvântul lui Hristos: ”Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ? ”(Luca 18:8). Cu siguranţă va găsi biserici, construcţii, centre spirituale, dar va mai găsi El oare credinţa vie pe care o avea Sfântul Spiridon şi prin care făcea minuni?”