Dacă toți văzură multa stăruință,
Hristos îi întreabă, cu bunăvoință:
”-Aveți voi credința că pot vindeca?”
Amândoi strigară, cu putere: ”Da”!

”-De aveți credință, fără de tăgadă,
Fie voia voastră, ochii voștri vadă!”
Apoi poruncește: ”-Fiți cât mai discreți
Să nu știe nimeni prin Cine vedeți!”

Ei, de bucurie, n-au ținut cuvântul
Și-au vestit minunea, în mai tot ținutul.
Spuneau tuturora c-au fost orbi, dar văd,
El este Mesia întru Care cred.

De ce oare Domnul întâi i-a oprit
Și n-a spus nimic, când ei au vorbit?
El credea că orbii nu vor înțelege
C-a venit Mesia cu o nouă Lege.

Dar când El simțise că-nvață curat
I-a lăsat în pace și nu i-a certat.
Iar după aceasta i-au adus un om.
Era mut sărmanul și-avea și demon.

Fiind scos demonul, mutul a vorbit,
Toți se minunară și-astfel au grăit:
”-N-am văzut niciunde cum un posedat
Să primească graiul. Este minunat!”

Numai fariseii prin colțuri cârteau,
Vanitoși și mândri astfel murmurau:
”-Cel ce izgonește duhul cel drăcesc
Noi credem că are duh pitonicesc”.

Hristos nu-i ascultă, vindecând betegi
Chiar la ei în case sau prin sinagogi.
Acesta dovedește, cu adevărat,
Că El e Mesia, Logos întrupat.