După Dumnezeiasca Liturghie, Părintele Arhiepiscop Ioachim, clericii și credincioșii prezenți s-au deplasat în procesiune, în sunetul clopotelor catedralei și al cântărilor sfinte, cu prapuri și icoana praznicului în mâini, spre scena pregătită special pentru Sfințirea cea Mare a Apei. Aici, urmând rânduiala specifică acestei sujbe unice în an, Înaltpreasfinția Sa a rostit rugăciunile din Molitfelnic și, în timpul cântării troparelor la Praznicul Teofaniei: “Arătatu-Te-ai în lume, Cel Ce ai făcut lumea, ca să luminezi pe cei ce şedeau întru întuneric, Iubitorule de oameni, Slavă Ţie” și „În Iordan, botezându-Te Tu Doamne, închinarea Treimii S-a arătat; că glasul Părintelui a mărturisit Ție, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; și Duhul în chip de porumbel a adeverit întărirea cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, și lumea ai luminat, mărire Ție!”, a sfințit astfel apa dinainte pregătită în recipiente de plastic.

În cuvântul de învățătură rostit la Epifania Domnului, Înaltpreasfinția Sa a pus la sufletele celor prezenți un cuvânt plin de har, vorbind celor câtorva sute de credincioși despre semnificația Botezului Mântuitorului la râul Iordan, a transfigurării naturii înconjurătoare prin sfințirea tuturor apelor, îndemnând totodată pe creștini la sfânta pocăință și la iertarea greșelilor aproapelui, gustând astfel cu conștiința curată din apa proaspăt sfințită, în următoarele zile, până la Odovania Praznicului. Apoi a fost citit poemul Teofanie, care este o meditație și rugăciune lirică la Praznicul Botezului Domnului, compusă de Părintele Ioachim.

 La finalul slujbei de sfințire a Aghiasmei Mari, Înaltpreasfinția Sa a eliberat un porumbel alb, ce simbolizează prezența sfințitoare peste firea apelor și a întregii creații a Sfântului Duh.

(pr. Daniel Marari)