Așezată  în ţinutul preafrumos al munţilor Ciucaş din Carpaţii Orientali ai judeţului Bacău, pe valea râului Trotuș, Mănăstirea Cotumba se ia la întrecere cu brazii ce-și înalță vârfurile spre cer.

Din vremuri străvechi, aceste locuri au fost leagănul în care numeroşi monahi, mânaţi de „dorul de pustie, dorul de cer”, s-au retras în munţi, devenind candele nestinse ale luminii  taborice, pe care întunericul și negura vremii nu au putut să le stingă.

Centrul în jurul căruia a gravitat viaţa duhovnicească a fost biserica „mamă”, cu hramul „Pogorârea Sf. Duh” zidită, aşa cum se menţionează în pisania  amplasată deasupra intrării micului lăcaș ce strajuiește incinta mănăstirii: „la anul de la Adam 7271 iar de la Hristos 1763 de către giupânul Grigorie Crupenschi-velpaharnic, în zilele prealuminatului domn Grigore Voievod, stareţ fiind Pahomie”.

După căderea regimului comunist ateu, părintele ieromonah Gheorghe Mardare venind  în aceste ţinuturi, însoţit de câteva tinere entuziaste, care şi-au afierosit viaţa slujirii lui Hristos, a încercat să pună rânduială în acest loc şi să reinstaureze viaţa monahală. Una din primele sale iniţiative a fost aceea a ridicării unui nou lăcaş de închinare în străvechiul aşezământ monahal, căruia i s-a pus piatra de temelie în ziua de 9 martie 1995, de către chiriarhul locului, la acea vreme Eftimie episcopul (†2014).

În anul 2003, vrednicul slujitor Protos. Gheorghe a trecut la Domnul, munca sa fiind continuată de maica stareță, monahia Mihaela Sandu împreună cu maicile și noul duhovnic PC Ieromonah Teodor Oprea.

Sub directa coordonare a Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ioachim, lăcașul de cult a ajuns în cei 20 de ani să fie finalizat și împodobit cu o frumoasă pictură bizantină, fiind pregătit pentru a fi sfințit.