În Duminica a IX-a după Rusalii, din încredințarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Arhipăstorul Eparhiei Romanului și Bacăului, Înaltpreasfințitul Ioachim, a slujit Dumnezeiasca Liturghie la mănăstirea ”Sf. Maria” din Techirghiol. În cadrul mirific al acestui așezământ monahal, credincioșii și pelerinii prezenți la rugăciune au avut binecuvântata ocazie de a se împărtăși de cuvântul de învățătură al ierarhului moldovean.

”Astăzi, în această duminică, la Sfânta Liturghie, sfântul Pavel ne spune că, prin noi, se construiește și se afirmă Biserica. Noi suntem, într-un anumit fel, pietrele vii ale acestui edificiu, însă piatra din capul unghiului rămâne Hristos. Apostolul spune, de asemenea, că noi nu putem construi nimic pe o altă temelie, nici pe alte speranțe ale oamenilor în așteptările lor de edificare în plan uman, teluric. Noi construim pe un mister, pe Dumnezeu-Omul. Pentru noi nu există nicio putere mai mare decât puterea lui Hristos întrupat, venit în această lume pentru a ne mântui, adică pentru a ne aduce în comuniune cu El, asemenea unui păstor care își caută oaia cea pierdută”, a menționat Înaltpreasfinția Sa în cuvântul său. ”Suntem invitați de fiecare dată, în această lume, să retrăim noaptea în care Mântuitorul mergea pe apele acelea învolburate ale mării pentru a întâlni pe apostolii Săi, care erau într-o corabie fără cârmaci, în derivă, în pericolul iminent de a se scufunda. Observând în obscuritate silueta Mântuitorului Hristos, care mergea pe ape, Evanghelia de astăzi spune că apostolii s-au înspăimântat și, de frică, au strigat. Acest eveniment era așa de înspăimântător încât ei nu și-au putut reveni până dimineață. În fapt, miracolul cu potolirea furtunii pe mare, se împlinește aici și acum, mai ales că Liturghia de astăzi nu o săvârșim decât la câteva mii de metri de Marea Neagră. Imaginați-vă acea corabie în care Mântuitorul a silit pe ucenici să intre pentru a traversa Marea Galileii, în timp ce El s-a suit în munte pentru a se ruga îndeosebi. Aparent, acest fapt ne duce cu gândul la ideea că Hristos și-a părăsit apostolii, lăsându-i în voia sorții. Ori, iată, aici, observăm misterul, adică taina lui Dumnezeu pentru noi”, a mai precizat ierarhul. ”Păcatul, ca și virtutea, în toate timpurile, a avut aceeași esență, răul sau binele iau forme diferite, după spațiul și timpul în care viețuim. Și Hristos, ieri, azi și în veac este același, însă, depinde de noi cum trăim misterul Lui în timpul dat nouă spre mântuire. Problema apostolilor, ca și a noastră, este aceea că li se pare că la un moment dat El i-a părăsit. De aceea, și ei, ca și noi, aveau teamă când valurile se ridicau împotriva firavei ambarcațiuni. La un moment dat, Mântuitorul, care se ruga pe înălțimi, a coborât pe apele învolburate. El nu avea barcă dar mergea pe ape pentru a-i întâmpina pe cei care aveau teamă că se vor îneca. Aici vrea să ne arate, încă o dată, că El ne-a avertizat cândva, spunându-ne: ”În lume necazuri veți avea” și că viața noastră este un urcuș spre Golgota.

”Minunea cu apostolii salvați în furtună de pe Marea Galileii s-a petrecut acum 2.000 ani și totuși milioane de oameni merg și astăzi pe valurile mării. Și astăzi, milioane de oameni de pe fața pământului privesc pe Cel care vine pe valurile vieții și Care ne zice nouă, celor pierduți, slabi și păcătoși: ”Curaj! Eu sunt, nu vă temeți! Pot să vă întind o mână de ajutor.” Fără încetare, Biserica ne dă semnalul că Hristos este Cel care ne întinde mâna Lui securabilă, în ciuda faptului că avem credință îndoielnică așa cum a avut Petru. Însă, din păcate, noi nu mai suntem asemenea lui Petru ca să întindem mâna spre El. Hristos nu ne poate salva fără ca noi să vrem să fim salvați. Icoana Învierii ne arată că Hristos s-a coborât până la iad, și-a întins mâinile către Adam și Eva și i-a scos la Înviere atâta vreme cât și ei au ținut mâinile întinse către Hristos. Din Evanghelia de astăzi învățăm că Hristos ține mâinile întinse spre noi, dar noi Îl socotim încă o nălucă. Nu, Hristos nu este nălucă, nu vă temeți. Rămâneți întru iubirea Lui, căci fără El nu putem face nimic”, a conchis Înaltpreasfinția Sa.

Frumusețea slujirii arhierești a fost împodobită de răspunsurile la strană date de corul maicilor de la Mănăstirea ”Sfânta Maria”, precum și de arhidiaconii de la Catedrala Arhiepiscopală din Tomis. La sfârșitul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Ioachim a mulțumit credinicioșilor prezenți, iar maica Stareță Lucia Roșu a adus la rândul său un cuvânt de mulțumire ierarhului de la Roman pentru binecuvântarea și Sfânta Liturghie arhierească săvârșită în această mănăstire.