Arhipăstorul Romanului și Bacăului a participat astăzi, 28 noiembrie, la Sfânta Liturghie oficiată de un sobor de ierarhi, preoți și diaconi, în prezența a mii de pelerini, la Mănăstirea Prislop, cu prilejul împlinirii a 27 de ani de la naștera în ceruri a părintelui Arsenie Boca. La acest deosebit eveniment pentru viața duhovnicească a Ortodoxiei românești, Arhiepiscopul Ioachim a fost însoțit de un grup de peste 60 de preoți și câteva sute de credincioși din Protopopiatele Roman, Bacău, Onești, Moinești, Buhuși și Sascut.  Aceștia s-au alăturat soborului de ierarhi la Dumnezeiasca Liturghie pomenind în rugăciunile lor pe duhovnicul Ardealului, pe cel care adună zilnic, în comuniune liturgică, nădejdile de mai bine ale miilor de credincioși care cred în ajutorul și mijlocirea sfinților lui Dumnezeu. În această zi, de sfântă pomenire, a fost înregistrată o prezență foarte mare a credincioșilor veniți din toate colțurile țării. Peste cinci mii de pelerini au asistat și s-au rugat pentru iertarea păcatelor și pentru mijlocirea  Marelui duhovnic care își duce somnul de veci în cimitirul Mănăstirii de la Prislop.

La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Laurențiu Streza a tâlcuit pericopa evanghelică a zilei într-o frumoasă analiză teologică, iar Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a adresat un cuvânt duhovnicesc pelerinilor prezenți, în care a evocat personalitatea părintelui Arsenie, rolul său în formarea duhovnicească a miilor de credincioși care l-au cunoscut și care i-au ascultat inspiratele cuvântări, precum și influența majoră pe care continuă să o aibă prin scrierile și exemplul vieții sale asupra pelerinilor de pretutindeni.

În cuvântul adresat pelerinilor, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim a explicat, de asemenea, prezența Sa acolo alături de mulțime de preoți și de credincioși din zona canonic administrativă a Eparhiei Romanului și Bacăului.

“Înaltpreasfinția Voastră, Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit Laurențiu, al Ardealului, Preasfințiile Voastre,  Preacuvioși și Preacucernici părinți, Preacuvioasă Maică Stareță, iubiți credincioși și credincioase, dragi pelerini, se împlinesc astăzi 27 de ani de la intrarea în prezentul continuu a lui Dumnezeu a Părintelui Arsenie Boca, marele duhovnic al românilor ardeleni și apărătorul dreptei credințe în ținuturile acestea frumoase ale Transilvaniei, ale Ardealului.

La invitația expresă a Preasfințitului Gurie, întâistătătorul acestei de Dumnezeu păzitei Eparhii, am trecut munții din Moldova cu peste 60 de preoți, călugări și călugărițe, precum și câteva sute de credincioși pentru a veni aici la Prislop să cinstim cum se cuvine pe un atlet a lui Hristos, pe Părintele Arsenie, și să ne rugăm pentru el și cu el la această mănăstire, care a devenit unul dintre cele mai importante centre de pelerinaj de pe pământul românesc.

Providența a făcut ca astăzi, 28 ale lunii lui brumar, să fie în preajma datei de pomenire a Sfântului Apostol Andrei, care a semănat cuvântul Evangheliei în pământul patriei noastre, sărbătoare conjugată ulterior cu a Sfântului Andrei Șaguna, și evident că după cei doi sfinți urmează sărbătoarea de la 1 Decembrie, când ne aducem aminte de unirea tuturor românilor într-un singur stat unitar și de drept.

În acest context, tindem să credem că așa cum peștera Sfântului Apostol Andrei din Dobrogea, Sciția Minor de altădată, simbolic a devenit Betleemul românesc unde s-a născut creștinismul poporului nostru, Alba Iulia, pusă sub semnul Sfântului Andrei Șaguna, Ierarhul de la Sibiu, a devenit simbolul dezrobirii și al reînvierii Ortodoxiei ardelene. Acum, Prislopul Părintelui Arsenie Boca, pare să devină simbolul evlaviei și al trăirii în duhul ortodox local a fiilor și fiicelor poporului român. Astăzi am venit aici să oficiem și să participăm la parastasul Părintelui Arsenie, considerat un restaurator de temple ale Duhului Sfânt, adică un mare duhovnic care a fost trimis de Dumnezeu într-un anume timp al istoriei neamului nostru, să se preocupe de zidirea sufletească, duhovnicească a fiilor și fiicelor unui popor încercat, care risca să sucumbe sub opresiunea  brațului secular ateu și represiv. A face pomenire de cei plecați dintre noi în transcendentul divin, însemnă a ne aduce aminte de toți cei care ne-au învățat cuvântul lui Dumnezeu și de cei care ne trezesc sentimentul de a lua seama la felul cum trebuie să ne petrecem viața și să le urmăm credința.

Iubiții mei, în această lume amnezică este bine să facem anamneză! Adică aducere în actualitate a chipului unui Părinte, care a trecut prin ceea ce noi numim convențional moarte, a trecut din biserica luptătoare în cea triumfătoare... Biserica de aici nu este altceva decât pridvorul celei de dincolo, iar cea de dincolo este în comuniune cu cea de aici”.

 „Astăzi pomenim pe Părintele Arsenie, la trecerea lui din moarte spre viața veșnică a lui Dumnezeu. Ziua de 28 noiembrie am putea spune că este sărbătoarea Paștelui personal al minunatului părinte care s-a renăscut în Cer.  A ne ruga astăzi pentru dânsul, înseamnă a adăuga dragostea noastră la dragoste lui Dumnezeu pentru el. 

Tot cu acest prilej, în cuvântul Său, ierarhul a vorbit despre pelerinajul la mormântul părintelui Arsenie și rolul taumaturgic al locului încărcat de spiritualitate de la Mănăstirea Prisop: 

Se naște o întrebare firească. Ce cătăm noi aici, în preajma mormântului care ascunde trupul unui Avvă, devreme ce în chip tainic ne putem ruga și întâlni cu el sau cu părinții noștri după trup și suflet pe care îi iubim și care au trecut în viața cea veșnică ?   Răspunsul poate fi simplu, dar nu simplist. Un tablou care reprezintă între ramele lui o pâine satură pe cel flămând? Nu, evident ! Realul sau virtualul este același lucru? Osteneala făcută pentru a ne reîntâlni duhovnicește cu cel care a fost Părintele nostru al tuturor, alături de mormântul său amplifică comuniunea și dragostea duhovnicească între noi și pune între noi isihia, acea pace care nu seamănă cu cea pe care o dau oamenii în această lume!... La Părintele Arsenie am venit nu pentru că ne cheamă mormântul, ci cel care a fost așezat în el. Așa cum mormântul lui Hristos a devenit izvor inepuizabil de har și de binecuvântare a Sa, tot așa și mormântul Părintelui, pentru cei ce cred, devine un șipot de simțire pozitivă și taumaturgică trimisă de la Dumnezeu prin el.  Devreme ce mergem la izvor, cinstim însăși izvorul! Hristos a murit pe Cruce iubindu-ne! Mormântul în accepțiunea credinței noastre creștine este o cămăruță, unde trupul se odihnește puțin pentru osteneala acumulată de-a lungul traseului parcurs prin lumea aceasta, iar pentru suflet este o trecere într-o altă viață unde sunt multe locașuri”, a mai menționat în cuvântul Său, Ierarhul moldovean.

După cuvântul Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, Preasfințitul Părinte Gurie, Episcopul Devei și al Hunedoarei, în calitate de gazdă a acestui eveniment, a adresat mulțumiri ierarhilor, preoțilr și credincioșilor care au participat la această sărbătoare, apoi soborul slujitorilor s-a deplasat la mormântul părintelui Arsenie Boca pentru a săvârși slujba parastasului la împlinirea a 27 de ani de la trecera sa în viața veșnică. Cu acest prilej, părintele profesor doctor Simion Todoran, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, ucenic al părintelui Arsenie, a evocat viața părintelui său duhovnicesc, aducând în actualitate momente inedite din experiența duhovnicească trăită alături de acesta.

(Pr. Daniel Marari)