Denumirea de Ceasuri Împărătești provine din perioada bizantină, în care la ele participa și împăratul, împreună cu întreaga Curte, lucru pe care îl făceau și domnitorii țărilor române. Denumirea mai poate fi legată de faptul că, după rânduială, Ceasurile se citesc în pronaos, iar în bisericile vechi existau între pronaos și naos uși despărțitoare, numite „împărătești”. Cu timpul, odată cu dispariția delimitării dintre pronaos și naos, denumirea a fost transferată către ușile centrale ale catapetesmei, care despart naosul de Sfântul Altar. Bogăția și frumusețea rânduielii este dată de citirea în cadrul fiecărui ceas a lecturilor biblice din Vechiul Testament (trei psalmi și paremiile, din cărțile profetice) și Noul Testament (Apostolul și Sfânta Evanghelie). O rânduială similară a Ceasurilor mai găsim doar în alte două momente din timpul anului bisericesc, în Ajunul Bobotezei și în Vinerea Mare, înainte de Sfintele Paști.

Potrivit tradiţiei acestei zile, soborul de slujitori a pornit în procesiune cu icoana Naşterii Domnului pentru a vesti acest praznic împărătesc, de la Catedrala „Sfânta Cuvioasă Parascheva”, către Sala „Sfântul Ierarh Dosoftei”, cântând troparul „Naşterea Ta, Hristoase” şi condacul „Fecioara astăzi”, aici fiind întâmpinat de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim.

Tot cu acest prilej, a fost săvârşită o slujbă de polihroniu, iar Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioachim a adresat celor prezenţi un scurt cuvânt de învăţătură în care le-a vorbit despre importanţa Praznicului Naşterii Domnului şi a mersului cu Icoana.