„Doamne, Doamne, caută din Cer și vezi și cercetează via aceasta pe care a sădit-o dreapta Ta și o desăvârșește pe ea” se aude tainic sub bolțile sfinte ale Catedralei mușatine din Roman, de unsprezece ani, de când lucrarea lui Dumnezeu s-a îmbrăcat în chipul blândeții și al înțelepciunii unui om: Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, chemat în 2015 de Dumnezeu și rânduit de Biserică să urce în treapta arhipăstorească a acestei venerabile eparhii.
Astăzi nu este doar o aniversare cronologică, ci o aducere-aminte vie a roadelor unei slujiri neobosite, a unei lucrări împlinite prin credință, înțelepciune și iubire.
Timpul, acest cronicar neiertător, a așezat între multele cărări ale Arhiepiscopiei file de istorie trăită, în care credința s-a împletit cu cultura, iar ruga cu temelia faptelor.
Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim este păstorul care a urcat știind să coboare din amvon în inima mulțimilor, rostind nu doar cuvinte, ci răspunsuri. În îmbrățișarea sa, Evanghelia nu a fost niciodată teorie, ci viață, o respirație care aduce pace și sens existenței noastre agitate.
Întru toate, rostirea Înaltpreasfinției Sale a fost una a responsabilității duhovnicești și a discernământului, chemându-i pe toți la unitate în duh, armonie duhovnicească, rugăciune curată și lucrare mântuitoare.
Predica sa, ancorată în Tradiția Bisericii, a știut să atingă inimile credincioșilor, îndemnându-i la o trăire concretă a Evangheliei și la redescoperirea rostului sfințeniei în viața de zi cu zi. Un model de slujire prin care Biserica și-a regăsit limpezimea glasului profetic într-o lume adesea grăbită să uite taina. O lucrare așezată din care transpare, delicat, un echilibru rar între rigoarea dogmatică și delicatețea sufletească a arhipăstorului romașcan.
Aplecat, deseori în taina nopții, asupra mesei de lucru, a legat printr-un studiu atent și cu răbdare, teologia de sufletul neamului, continuând tradiția marilor ierarhi cărturari ai Moldovei, care au făcut din slujirea cuvântului o formă de misiune, iar din cultura teologică - un act de comuniune spirituală. În persoana sa, teologia și poezia se întâlnesc tainic și profund, iar cuvântul devine rugăciune vie.
Bogata sa operă teologică, studiile, volumele și intervențiile academice, traducerile, conferințele și reflecțiile sale poartă pecetea unui spirit enciclopedic, dar și a unei inimi care citește în cărți pentru a învăța să citească mai atent oamenii. A înțeles că a zidi nu înseamnă doar a ridica ziduri, ci a așeza sensuri, a împărtăși lumină. Cuvântul Înaltpreasfinției Sale scris și/sau rostit mărturisește despre un suflet profund, sensibil, trăitor și o inimă adânc ancorată în rugăciune.
Dovedind o vizionară pricepere administrativă și fiind un excelent organizator, vlădica Ioachim a îmbinat eleganța rânduielilor cu deschiderea față de nevoile timpului, continuând astfel tradiția celor ce nu știau a sta când era nevoie de lucrare. Mănăstiri, parohii, centre culturale și social-filantropice, toate poartă amprenta unui ierarh ce a dorit mereu ca frumosul să slujească adevărului. Toate au prins viață și s-au întărit sub atenta oblăduire a arhipăstorului nostru, iar instituțiile eparhiale (asociații, fundații, centre educaționale sau medicale, ateliere de producție) au cunoscut o dezvoltare armonioasă, răspunzând misiunii de a aduce lumina credinței în toate ungherele lumii contemporane. Din toate aceste osteneli, transpare lucrarea Duhului Sfânt și delicatețea unui părinte care știe că adevărata autoritate izvorăște din slujire. Astfel, prin mâinile și ostenelile Înaltpreasfinției Sale s-au clădit nu doar ziduri, ci punți între oameni, comunități și destine.
A știut mereu lecția pe care a învățat-o îngenunchiat la picioarele Sfinților nemțeni Cleopa și Paisie, că ordinea slujește harul, iar buna rânduială înseamnă respect față de lucrarea lui Dumnezeu.
Dar dincolo de dregătorie, de titluri și de realizări, strălucește calitatea umană a vlădicăi Ioachim; chipul unui păstor smerit, discret, cu privirea senină și cu sufletul deschis, cu gestul blând al celui ce știe că doar slujindu-i pe alții ajungi la desăvârșire, aflat mereu aproape de monahi, cler și de popor.
Modestia Înaltpreasfinției Sale, împletită cu fermitatea deciziilor și noblețea cuvintelor, a făcut ca Arhiepiscopia Romanului și Bacăului să simtă tot mai limpede spiritul unei conduceri înțelepte și iubitoare din care transpar nu dorința de a domina, ci de a coordona, nu puterea funcției, ci autoritatea iubirii. O atentă privire îți descoperă la arhipăstorul nostru o armonioasă împletire între rigoarea teologului, sensibilitatea poetului și blândețea părintelui, însuflețind astfel chipul Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului cu demnitatea unei moșteniri vii.
La unsprezece ani de arhipăstorire, popas aniversar întru aducere aminte, întreaga obște eparhială, cler și popor, înălțăm rugă de recunoștință către Dumnezeu, cerându-I să reverse pace și sănătate peste Înaltpreasfințitul nostru Părinte Ioachim, și putere de a continua, cu aceeași dăruire și viziune, lucrarea sfântă de păstorire, zidire și luminare a poporului dreptmăritor.
„Cel ce slujește cu iubire devine icoană a slujirii lui Hristos”, iar Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim rămâne, prin tot ceea ce a zidit în inimile și conștiințele noastre, o astfel de icoană vie.
La mulți ani, Înaltpreasfinția Voastră!
Arhimandrit Pimen Costea
Vicar Administrativ
al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului
04.01.2026 Roman
